Cătălin MIHULEAC

Chiar şi cei mai cuminţi dintre omuleţii care-şi fac veacul prin politica românească au pe undeva - dacă nu la vedere, măcar prin cotloanele biografiei - mica lor lovitură, care i-a ajutat să-şi bage la bidon carburantul de plecare, capitalul de început al carierei.

De pildă, unul din fixurile senatorului pedelist Dumitru Oprea, pe când era rectorul universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, a fost să-l angajeze pe Sabin Bălaşa pentru a zugrăvi nişte pereţi din interiorul instituţiei pe care, cu aleasă tehnică, o pilota. Cu mica dar zglobia sa charismă, n-a fost un efort să treacă devizul zugrăvelii prin senatul universităţii, care, într-un efect de hipnoză vecin cu stupizenia, l-a parafat. A parafat inclusiv onorariul cuvenit maestrului, cifrat la aproximativ ( îi rog pe cei cu analizele medicale şubrede să se abţină de la citit! ) 200.000 de euro !

200.000 de euro drepturi de autor în România, două sute de mii de euro !!! Cam la cât se ridica zidirea unui cămin - cu duşuri, bude şi termopane la camere - mult mai util studenţilor decât nişte picturi de perete semnate de Bălaşa. Picturi de-o artă îndoielnică, din care cam fiecare înţelege ce vrea, şi nimeni nu înţelege nimic. Picturi din care – am o mică bănuială - nici maestrul care le-a scornit din bidinea nu ar fi priceput mare lucru, dacă şi-ar fi pierdut vremea contemplându-le.

Dar să nu cădem în aprecieri ce ţin de resortul criticii plastice. Cert e că marea, epocala lucrare a fost mântuită de maestrul Bălaşa împreună cu feciorii săi în doar câteva zile, restul timpului petrecut de el la Iaşi fiind dedicat numărării celor 200.000 din sacul cu bani pe care l-a înşfăcat.

În punctul ăsta, permiteţi-mi să intervin şi eu cu micul meu bisturiu. Oricât de aerian ai fi, oricât de desprins de partea materială a vieţii, tot sună a braşoave povestea asta cu 200.000 de euro. Conform tipicului ştiut, probabil că o persoană de legătură i-a zis pe şest artistului: „maestre, fii băiat deştept, ia şi matale acolo un 50.000, dar semnează pentru 200.000, ca să fie tătă lumea mulţămită !”

Şi lumea a fost tătă mulţumită şi probabil mai este şi acum, mai puţin maestrul Bălaşa, care a demisionat din cele lumeşti.