TOYOTA - Noul Yaris electric hybrid
TOYOTA - Noul Yaris electric hybrid
TOYOTA - Noul Yaris electric hybrid
 
marţi, 14 sep 2010 - Anul XV, nr. 216 (4507)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,9253 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,1431 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Shopping City Suceava
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |   ø imagini |   ø fişiere video
Mircea Radu IACOBAN

Mircea Radu IACOBAN


Să vezi şi să nu crezi!

Păreri de rău

de
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)

Eram foarte tânăr redactor la Radio Iaşi, când, nu mai ştiu datorită cărei împrejurări, am ajuns cu microfonul la Bolniţa Mănăstirii Văratec. Auzisem despre maica Epraxia, adevărată legendă vie a Văratecului. Era singurul muritor ce mai putea depune mărturie directă despre Eminescu şi Veronica, pe care-i întâlnise nu odată, în preajma mănăstirii ori pe cărările „Pădurii de argint”. Epraxia avea atunci, conform actelor, 105 ani. I-am înregistrat mărturia mai mult şoptită; emisiunea s-a difuzat în preajma unui 15 ianuarie, cu aproape 50 de ani în urmă.

Nu ştiu ce s-a mai întâmplat apoi cu banda uşor friabilă, de tip neperformant (Agfa C); pur şi simplu, nu mi-am dat seama, atunci, de unicitatea înregistrării. La Radio Iaşi încă nu exista ceea ce se numeşte o „Fonotecă de aur”; o vreme am păstrat-o rola acasă, într-un sertar oarecare, fără ca barem s-o inscripţionez; la o curăţenie generală, luată la grămadă, probabil c-a fost aruncată...  În ciuda vârstei, memoria Epraxiei părea a funcţiona fără greş: portretele fizice ale celor doi, adeseori întâlniţi împreună la Văratec, „dar niciodată la braţ sau ţinându-se de mână”, coincid cu datele oferite de istoria literară. Cu o singură abatere: pe Mihai l-a văzut „cu părul negru şi faţa bălaie”. Cine ştie ce irizări şi jocuri ale luminii printre mestecenii Pădurii de Argint vor fi contribuit la înfiriparea şi memorarea acestei imagini „neconforme”, la care Epraxia n-a putu fi niciodată convinsă să renunţe: „’mneavoastră credeţi ce vreţi. Aşa i-am văzut eu.”

 Venerabila maică s-a călătorit de mult către Domnul. Tot la Văratec se află şi mormântul Veronicăi. Vocea maicii, molcomă, şi ostenită, ne-graba în rostirea cu sonuri de stinsă rugăciune, ar fi putut rămâne singura mărturie orală a trecerii „Luceafărului” prin zenitul iubirii împlinite. N-a fost să fie... Altă dată, căutând printre „ruinuri” ieşene umbra vreunui evocator „a fost odată”, am ajuns şi la aşa numita „casă cu absidă”, rămasă ca o bizară insulă-mărturie prin veac în centrul unui oraş pândit de inerente înnoiri edilitare, azi în egală măsură şi lăudate, şi contestate. Nu erau de aflat acolo „ale turnurilor umbre”, fiindcă din fosta casă a lui Ilie Kogălniceanu, în care, probabil, se născuse Mihail, rămăseseră doar zidurile verticale, groase de peste un metru şi afumate în sumedenia de incendii ce-au bântuit Iaşii secolului XVIII.

Ţiganii (încă nu erau cetăţeni europeni) au jumulit complet străvechea clădire, lăsând din acoperiş numai bârnele de stejar, prea groase şi prea grele pentru a fi sfeterisite noaptea, cu căruţa. Reşedinţa avea zid de incintă şi corp de gardă cu coloane şi capiteluri; ghinionul şi, totodată, norocul ei l-a constituit decizia ca taman acolo să se edifice noul centru civic al urbei, urmând a se construi în zonă Palatul de justiţie, Hotelul „Moldova”, Teatrul „Luceafărul” şi popularele blocuri cu zece etaje.

Ghinon pentru că avea să fie demolată – oricum, refacerea era imposibilă. Norocul: hotărârea de a fi reclădită aidoma, pe un amplasament alăturat, urmând a deveni Casă a Scriitorilor. Cum stăruia, acolo, un bizar son de legendă moldavă, m-am abătut ades pe la ruinele casei cu absidă. Odată, coborând în beciul cât un naos de catedrală, am observat că flacăra chibritului ce urma să întreţină jarul pipei din dotare este suptă ciudată, undeva către colţul încăperii. Aprind altul, se întâmplă la fel. Am lămurit ciudăţenia după  ce am înlăturat un morman de navete goale, ştirbe şi putrezite, clădărite de cine ştie şi de ce tocmai acolo. Peste câteva zile, însoţit de un operator TVR, aveam să vâslesc, în barca de cauciuc, pe sub centrul Iaşiului. Neobişnuitul film izbutit şi difuzat atunci, în anii ’70, nu izbutesc să-l mai aflu în arhiva TVR. Şi cum rigorile de spaţiu mă obligă să aşez punctul final, voi reveni în tableta următoare cu descrierea navigării pe sub fosta capitală moldavă.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Păreri de rău.
 Vizualizări articol: FLOOD/SPAM | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 5.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 5.0 din 15 voturi
Păreri de rău5.0515

Facos Suceava
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



Alte articole semnate de:
Cătălin MIHULEAC
Cătălin MIHULEAC
Mircea Radu IACOBAN
Mircea Radu IACOBAN

 

 

RE-PAIR
Directia Generala Anticoruptie
Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei