Cătălin MIHULEAC

În privinţa mineriadei din 1990, muscoiul de pe căciula lui Iliescu are laba grea ca de urs, dar nu trebuie uitat că şi o parte importantă a presei a avut un rol nu mai puţin ticălos. De exemplu, până când minerii sosiţi în capitală (13-15 iunie 1990) au eliberat cu forţa Piaţa Universităţii, televiziunea publică, împreună cu gazete precum „Adevărul”, „Azi”, „Dimineaţa” sau „România Mare” au difuzat şi redifuzat, cu fiecare prilej, ştirea conform căreia manifestanţii au fost mituiţi de politicieni ca Ion Raţiu, Corneliu Coposu şi Radu Câmpeanu cu... blugi, ţigări Kent, gumă de mestecat, cafea şi valută.

Blugi, ţigări Kent, gumă de mestecat, cafea şi valută.Cinci simboluri ale capitalului, încă indezirabil pe atunci în ochii înspăimântaţi ai poporului. Dar, totodată, cinci simboluri care exprimau visul secret de bunăstare capitalistă, prezent în subconştientul fiecărui cetăţean român, de condiţie mai joasă ori mai înaltă. Cinci simboluri mercantile, menite „să plaseze manifestaţia din Piaţa Universităţii sub semnul derizoriului hilar şi al carnavalului pestriţ”, cum remarca Mihai Coman, în cartea sa „Mass-media, mit şi ritual”, apărută la Editura Polirom, în 2003.

Un mic extras dintr-un reportaj de atmosferă, publicat de ziarul „Azi”, la 10 mai 1990, are darul să ne arate cât de coborât era aşa-zisul derizoriu în care, cică, se adâncise manifestaţia: „...aici, în Piaţa Universităţii, s-a organizat ad-hoc, în aer liber şi sub plafonul metroului, un veritabil bazar oriental. Se vând seminţe de dovleac şi floarea soarelui, sandvişuri cu salam, alune, bomboane, gumă de mestecat, ţigări bulgăreşti, iugoslave, greceşti, americane. Mai întâlnim, expuse la vânzare, bluze sport multicolore, cercei şi alte podoabe. Nu lipsesc ciorapii de damă găuriţi, spray-uri, rujuri...”

Piaţa Universităţii, între „catedrală” – cum o prezentau ziarele de dreapta – şi „talcioc”, aşa cum nemilos o zugrăveau cele de stânga. Ce era să creadă necoapta opinie publică?