Cătălin MIHULEAC

Mult ovaţionatul capitalism, cel ce pompează capital buluc în arterele vitale ale ţării, a împins democraţia până-n coasta muntelui, declanşând între om şi copac un război lung, inegal şi sângeros.

Prin urmare, grandoarea muntelui a fost prefăcută într-un deprimant câmp de luptă, semănat cu sânge vegetal închegat şi leşuri de brazi zăcând, schimonosiţi, în mlaştină de rumeguş. La cotele înalte ale crimei, gaterele răpăie victorios, desăvârşind – cu răceală mengeliană – execuţiile în masă, care au zilnic loc.

Sunt şterse, aşadar, pădurile de pe hartă, asemenea satelor de saşi, şi cu efecte asemănătoare pentru starea naţională. Dispar colectivităţile de copaci, sistându-ne liniile de credit nerambursabil în ozon, în frumuseţe şi în sănătate. Trec în nefiinţă familii de copaci – cu bătrâni, adulţi şi copii - lăsând în urmă prăpăd de caniculă, de secetă, de inundaţie.

În alte colţuri ale lumii, dacă retezi un arbore, te paşte puşcăria. |n România, dacă tai o pădure, te paşte chiverniseala. Locul “românului frate cu codrul” a fost luat de “românul frate cu contul”. Păcat că brazii şi fagii nu pot să ceară, în străinătate, azil forestier.

Măcelul administrat pădurilor are, mai curând, o cauză subconştientă. Educat la şcolile joase ale compromisului şi urâţeniei, românul ucigaş de păduri urăşte orice formă de verticalitate. Dac-ar fi după el, ar reduce la orizontală şi “Coloana infinitului” de Brâncuşi.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Cei care ucid copacii.

Comentarii