Cătălin MIHULEAC

Prilejul cu numele de cod „Regizorul Mungiu şi filmul său „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” e cum nu se poate mai nimerit pentru ca presa din România să-şi arate din nou stupizenia care i-a dat o identitate şi un rost în viaţă.

Astfel, vreme de câteva luni bune, ştirile din mass-media au răcnit, cu sonorul optimist dat la maxim: „Cristian Mungiu a câştigat premiul Palme d’Or la festivalul de la Cannes”; „Cristian Mungiu a fost primit, pozat şi medaliat de prezidentul Traian Băsescu”, „Regizorul Mungiu îşi lansează filmul la Cluj, la Oradea şi-n judeţul Călăraşi” etc.

Pentru ca, de puţină vreme, balonul începând să dea semne de neaşteptată dezumflare, ştirile din mass-media să treacă la grila care le face să sune depresiv: „Cristian Mungiu n-a fost nominalizat la premiile Oscar”, „Cristi Mungiu a ratat şi trofeul Cesar”, „Regizorul Mungiu n-a fost primit, n-a fost pozat şi nici medaliat de prezidentul George Bush” etc.

Ah, da, aveţi dreptate: am uitat cu totul de ştirile care arată ce-ar putea face maestrul Mungiu, dacă astrele şi-ar face datoria de a-l favoriza: „Mungiu ar putea fi laureat cu premiul Nobel pentru film”, „Mungiu ar putea lansa filmul său pe planeta Marte”, „Mungiu ar putea fi înnobilat de regina Angliei”, „Mungiu ar putea fi clonat” etc.

O să vedeţi că toată regia asta gazetărească se va repeta când băieţii şmecheri îl vor împinge în faţă pe băietul lui Porumboiu, cu mult aşteptatul său film, care va câştiga şi va rata simultan o grămadă de premii. Atunci, la fel ca acum, ştirile vor răcni pozitiv juma’ de an, pentru ca cealaltă jumătate să răcnească negativ.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Regizorul Mungiu pozitiv, regizorul Mungiu negativ.

Comentarii