Eduard Dorneanu și magia satului bucovinean

De curând a apărut la Editura Eikon ,,Mălini - volumul IV” de Eduard Dorneanu. Se înțelege că face parte dintr-o serie dedicată satului lui natal. Probabil va continua cât timp scriitorul va trăi în satul lui drag. Nu cred că mai e nevoie să vorbesc despre cine este scriitorul Eduard Dorneanu, poate doar să amintesc că este și un foarte bun poet, pentru că în câțiva ani a reușit să devină foarte popular în rândul cititorilor. Cărțile lui sunt căutate pentru că literatura lui merge direct la sufletul oamenilor. El scrie despre viață, așa cum este ea, dar nu scrie oricum. Nici pe departe nu scrie o literatură comercială și nici nu este sofisticat de dragul tehnicilor literare. Proza lui se citește pe nerăsuflate pentru că are acea calitate care te face să vezi măreția și intensitatea vieții în orice fapt, oricât de neînsemnat ar fi el. Ce se poate întâmpla interesant, până la urmă, într-un sat? Te poți întreba, desigur. Poți să dai la o parte cartea, dacă gândești așa. Dar dacă o deschizi, la orice pagină ar fi ea, și începi să citești, pur și simplu te cucerește. Dintr-odată, lumea satului devine magică și interesantă. Scriitorul nu se sfiește să-și dezvăluie gândurile, trăirile, amintirile, întâmplările, tristețile, bucuriile, neliniștile, el fiind personajul principal.

Celelalte personaje sunt extrem de diverse și bine conturate, din câteva tușe, făcute ca de un pictor maestru, așa că nu te plictisești de ele și nici nu te superi dacă tanti Rezuca sau alt personaj nu or să mai apară în niciun alt capitol, sigur te vei reîntâlni cu ele în volumul următor. Toate povestirile par să facă parte dintr-un film, unde camera îți arată exact acele detalii de care ai nevoie pentru a vedea întregul. Totul este bine dozat; de la umor, la tristețe, de la melancolie, la bucurie pură. Citind cartea, treci prin toate stările, de vrei sau de nu vrei. Pentru că scriitura îți activează acel colț vulnerabil al ființei unde trăirea devine intensă. Chiar am râs cu lacrimi și chiar m-am întristat, ca apoi să mă bucur, într-un mod neașteptat. Și tot ce se întâmplă în satul cu nume de floare devine captivant, tonic și miraculos doar fiindcă scriitorul Eduard Dorneanu este autentic, chiar și în limbaj, și are ceva de spus într-un stil original, cald și precis. Să primim cu căldură noul său volum și să-i dorim să aibă succesul pe care îl merită! Este o carte excelentă, unică în peisajul literaturii române de azi.

(Ruxandra Anton)