Prețul pandemiei

Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiți unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, așa și voi să vă iubiți unul pe altul. Ioan 13;34.

„Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”este singura răsplată pe care ne-o cere Domnul pentru darul neasemuit pe care ni l-a dat prin acea scânteie care ne-a adus la viață. Privind în jurul nostru vedem cu stupoare că cel mai greu lucru pentru noi, oamenii, este a iubi. Iar în ultima vreme  acest lucru pare și mai greu de împlinit din cauza unui virus pe care oamenii de știință l-au numit simplu COVID – 19. Drama umană este cu atât mai adâncă în aceste vremuri când acest virus nenorocit umblă peste tot, după bunul său plac, lovind de multe ori unde nu se așteaptă nimeni. În loc să ne unească mai mult și să aducă între oameni dragostea lui Dumnezeu, cum ar fi firesc în aceste zile cumplite pe care le trăim, pandemia îi îndepărtează pe oameni unii de alții atât la propriu, cât și la figurat și tinde să sape între ei prăpăstii de multe ori de netrecut. Ceea ce nu au reușit păgânii la noi în țară vreme de patru veacuri și nici chiar comuniștii care își fluturau ateismul pe drapel, a reușit să facă un minuscul de virus care nici măcar nu se vede cu ochiul liber, iar după cum spun oamenii de știință, acesta este doar o banală proteină fără viață, dar care devine o armă cumplită când îl atinge pe om.

Apărut pe cale naturală sau mai degrabă creat în laborator, această făptură minusculă tinde să separe oamenii de oameni, să-i îndepărteze pe unii de alții și în loc de iubirea lui Hristos să aducă ura, mânia și invidia între semeni. O întâmplare nefericită sau rodul unei minți diabolice?

 Să fie oare acest virus adevăratul fruct oprit de care s-au atins cândva Adam și Eva? Știm că atunci le-a adus căderea și moartea, dar nu oricum, ci prin pierderea hainei lui Dumnezeu, un înveliș protector care îi ferea de bătrânețe și de boli și astfel puteau trăi veșnic. Oare cine ar fi putut face asta dacă nu o dihanie de virus ca cel care a provocat pandemia din zilele noastre? Asemănarea este izbitoare dacă ne gândim cum lovește fără milă mai ales în bătrâni și în bolnavi.

Până și măsurile de prevenire a extinderii virusului seamănă cu cele luate odinioară de Dumnezeu când s-a grăbit să-i ia pe Adam și Eva din minunata Grădină a Edenului, ca să nu o infecteze cu virusul cu care s-au molipsit ei. Și atunci a fost o măsură de izolare socială, chiar mult mai radicală ca cele de acum. Trimiși pe o nouă planetă, bieții de ei își continuă viața străduindu-se să conviețuiască mai departe cu virusul ucigător. Iar efectele lui se văd degrabă, în afară de bătrânețe și moarte se manifestă prin accesele de violență de care sunt cuprinși copiii celor doi oameni, Cain cuprins de invidie îl ucide pe fratele său Abel.

Urmarea? Nenumăratele războaie și crimele cumplite care au marcat istoria omenirii, luptele fratricide pentru putere, prostituția și toate celelalte fapte pe care astăzi le numim păcate, dar cu toate strădaniile pe care le facem nu reușim să scăpăm de ele. Iar asta pentru că, așa cum bine spunea Iisus, păcatul există în om de când este el pe Pământ. Nu întâmplător cel care a îndemnat-o pe Eva la păcat este reprezentat în formă de șarpe, o asemănare izbitoare cu formele moleculare ale noului virus COVID -19. Dacă acel virus numit mai târziu fructul oprit a reușit să facă atâta rău omului, să transforme o făptură perfectă, creată după asemănarea cu Dumnezeu, într-o ființă marcată de ură, invidie și violență, ce ne pregătește viitorul cu acest virus nou ale cărui efecte încep deja să se vadă și care le accentuează pe cele ale fructului oprit?

 Mergem pe stradă și vedem cum oamenii devin tot mai ursuzi pe zi ce trece și nu ne pasă, ba din contra, ne străduim să fim și noi ca ei. Mergem pe stradă și vedem cum oamenii se sperie când văd oameni și în loc să ne neliniștească acest lucru, încercăm să-i imităm și să ne luăm după ei. Mergem pe stradă și vedem cum oamenii se huiduie unii pe alții și nu ne întrebăm de ce o fac, din contra huiduim mai tare decât ei dacă se poate. Intrăm prin magazine și vedem privirile perfide și pline de ură pe care le aruncă unii oameni semenilor lor și nu ne pasă, suntem și noi cuprinși de microbul invidiei, le luăm exemplul și facem ca ei. Iar exemplele ar putea continua…Iată cum distanțarea socială a dat roade și a pătruns până în sufletul omului, ea fiind adusă de noul virus COVID -19.

Dacă lui Adam cel dintâi virusul luat prin fructul oprit i-a adus căderea și moartea, oare care va fi prețul pe care îl vom plăti noi astăzi? În orice caz, vrem sau nu să recunoaștem, cu acest virus omenirea nu va mai fi niciodată aceeași. Din aceste zile ale pandemiei, lumea a luat-o pe o altă cale, iar adevăratele efecte le vom cunoaște mai bine mai ales începând cu generația următoare. La fel cum a fost cu Abel și cu Cain. Iar calea luată este una ireversibilă, indiferent dacă se va găsi sau nu un vaccin pentru virus, pentru că păcatul adus prin această minusculă proteină s-a încuibat definitiv în om și nu mai poate fi scos vreodată, la fel cum nu a putut fi schimbat nici la primii oameni. Asta pentru că spaima de acest virus a lovit direct în suflet aducând înstrăinarea între oameni. Ceea ce mai putem face este să-i diminuăm efectele, să îndreptăm ceea ce se poate și să ne străduim să rămânem oameni. Degenerarea omului a început, depinde de noi cum va evolua. ..

 Încotro mergi tu, omule nou? Întoarce-te cu fața la Dumnezeu și la semenii tăi și îmbracă haina iubirii în loc de cea a mândriei, a urii și violenței. Numai astfel vom putea reduce prețul pe care va trebui să-l plătim pentru că din greșeala noastră am creat și ne-am înfruptat din acest virus nenorocit. Se vede că Dumnezeu ne-a pedepsit din nou pentru neascultare, pentru îndrăzneala de a fi ca El și de a-I imita creația. Numai că mereu uităm că ne lipsește ceva, Înțelepciunea și Dragostea Sa neasemuită, pe care omul nu le poate avea. Așa a fost cândva și Lucifer… Poate un alt Adam, alungat pe o altă planetă din Univers…

Tocmai de asta, în loc să ne înstrăinăm unii de alții, ar trebui să ne prindem într-o mare horă a iubirii, să ne îmbrățișăm în loc să ne huiduim, să ne dăm mâna în loc să ne privim cu ură și invidie.

Poate așa vom reuși să scăpăm și de acest virus numit de specialiști COVID – 19… Dar să nu uităm niciodată că nu el este adevăratul pericol, ci spaima care și-a făcut loc în noi, care a adus înstrăinarea socială și ne îndepărtează de porunca lui Dumnezeu:Să vă iubiți unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, așa și voi să vă iubiți unul pe altul.

(Andrei Breabăn, membru al Uniunii Scriitorilor Bucovineni)