Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Un grup de 42 profesori de la Colegiul Alexandru cel Bun au decis să petreacă un sfârșit de săptămână în Republica Moldova. Invitația a fost lansată de doamna director Mihaela Ursaciuc și s-a ales data de 9 noiembrie pentru plecarea cu autocarul, urmând ca grupul să se întoarcă pe 10 noiembrie.
Pentru prima dată în Republica Moldova sau după mulți ani acolo, experiența se anunța deosebită în primul rând pentru că aduna colegii în alt context, în afara școlii, departe de problemele de zi cu zi, de rutina care pare să ne erodeze din ce în ce mai profund. Dimineață la ora 6, toți erau prezenți în parcare, nimeni nu știa foarte clar ce urma să se întâmple, doar câteva puncte din traseu.
O scurtă oprire în Iași, centrul cultural al Moldovei, ne-a adus mai aproape de graniță, ne-a deschis ziua care se anunța însorită și care într-adevăra fost foarte caldă. Vama Albița nu a reprezentat o problemă, am avut norocul să nu fie aglomerat. Am traversat Prutul, cu emoții și cu bucuria descoperirii unor locuri noi, am servit prânzul la terasa La Zlotea, afară, bucurați de soarele foarte prietenos. Acolo am servit primul fel de mâncare specific, ciorba soleanca.
Am plecat apoi mai departe, spre Castel Mimi, fondat în 1893, producător de vinuri de calitate, aflat la 30 kilometri de Chișinău. Nimic nu anunța supriza pe care aveam să o trăim acolo, într-un loc în care am avut revelația unor altor secole, un colț de civilizație în care sentimentele amestecate și impresia asupra noastră, a vizitatorilor, au făcut din acel obiectiv o amintire foarte specială. S-au făcut poze, am vizitat beciurile, cramele, am văzut vinuri foarte vechi sau mai recente, am ascultat explicațiile însoțite de imagini ale unei ghide care ne-a oferit informații, ne-a introdus în procesul fabricării vinului, ne-a așezat la masă și ne-a călăuzit într-o altă experiență nouă, degustarea vinurilor Mimi. Am intrat într-o altă lume, de secol XIX, plină de farmec și de probleme în același timp, o lume a banilor și a comerțului, a investițiilor mai mult sau mai puțin fericite.
La hotelul Cosmos, din centrul Chișinăului, am ajuns destul de târziu, dar cu forțe noi toată lumea s-a adunat în holul clădirii, unde au fost sărbătorite cele patru Mihaele din grup, s-a mâncat tort, s-a cântat cu acompaniament de chitară, s-a râs pe săturate și s-a transformat totul într-o seară altfel, a socializării și a distracției. Personalul hotelului a fost impresionat de atmosferă și unii dintre noi au primit și premii. O plimbare scurtă prin oraș ne-a dus la restaurantul Forshmak, alt prilej de a sta pe îndelete la taclale, la un ceai,.
A doua zi, după micul dejun la hotel, am văzut Chișinăul și am ascultat o lecție complexă, plină de detalii, presărată de umor dar extraordinar de documentată, prezentată de ghida noastră, doamna Natalia. Am văzut clădiri vechi și noi, Președinția, Guvernul, biserici cu arhitectură specifică, piața de flori, fabrica de dulciuri Bucuria. Toți au cumpărat bomboane, ciocolată, au aflat despre istoria orașului, despre aleile de nuci, despre exportul de prune, despre magazinele Viorica și am pornit, în jurul prânzului, spre Orheiul Vechi.
Zidurile cetății Orhei și explicațiile primite ne-au oferit o imagine de ansamblu a zonei, am avut marea șansă de a fi mângâiați de soare toată după amiaza. Am vizitat Centrul Expozițional - civilizația traco getică, am audiat o prezentare impecabilă a istoriei locurilor, am aflat despre tătari și Hoarda de Aur, despre mongoli, despre băile tătare din secolul XIV pe care le-am și vizitat. Am parcurs apoi un drum relaxant prin Eco satul Butuceni, unde totul era de poveste, porțile și casele construite din piatra albă specifică locului, extrasă din carierele de pe deal, beciurile și cotețele vechi, căruțele și camioanele parcă aflate pe un platou de filmare. Am urcat spre Biserica în piatră unde am aflat despre alte tradiții ale locului, am făcut fotografii lângă un perete de stâncă și am văzut o construcție inedită, rod al credinței celor de acolo. În ciuda prafului de pe drum și a oboselii, am pășit, în Butuceni, într-o filă de trecut care pare încremenit și conservat pentru posteritate. Liniște, calm, culoare, natură, totul a fost acolo, cu noi, spre a ne dovedi că dincolo de Prut există valori și cultură care se oferă celor ajunși acolo.
După o masă cu ciorbă și sarmale, completată cu plăcinte cu dovleac și mere, la Pensiunea Casa de sub stâncă, am pornit spre România cu regretul plecării și al imposibilității descoperirii altor valori. Mai bogați, mai luminoși, mai fericiți pentru că am petrecut împreună două zile superbe, am gustat din specificul locurilor vizitate, ne-am încărcat de emoție, de bine și de nou, acum, în anul Centenarului, la Chișinău.
