Doru POPOVICI

Titlul perfect idiot pe care l-am găsit pentru astăzi ar vrea să spună că în meciul de diseară este posibil absolut orice rezultat: victoria noastră, a Spaniei, ori chiar un egal. Prima variantă, cea mai optimistă şi cea mai dorită, este şi cel mai greu de realizat, întrucât pentru a obţine victoria, fie şi la un scor minim, este nevoie să înscrii (trecem peste chestia aia pur braziliană cu "un gol mai mult decât adversarul", fiindcă nu e cazul: noi dacă înscriem o dată e deja sărbătoare!), lucru greu de presupus, din mai multe motive. Primul ar fi acela că omul nostru de gol nu ştiu cine ar putea fi: de Andone englezii n-au ştiut cum să scape mai repede, Keseru nu cred că are capacitatea de a înscrie spaniolilor, iar Puşcaş pare şi el deja orientat ferm către statutul de rezervă în curs de eternizare, poziţie din care până şi un mare talent ca el cam uită cum e chestia cu golul. Asta ca să nu mai vorbim şi de faptul că fundaşii spanioli în general ştiu ce au de făcut, că doar nu joacă cu un Sergio Ramos plus 3 clone de-ale lui! Separat de asta, spaniolii ştiu şi pot să dea gol. Misiunea asta a lor părea niţel îngreunată de gonirea lui Săpunaru, venită la timp. Numai că degeaba îl dai afară pe pericolul nr 1 dacă îi anunţi titulari pe doi încă mai proşti: Chiricheş (joacă undeva?, că n-am fost atent!) şi Dr. Grigore, venit dintr-un fotbal care nu există. Să mă ierte cei mai sensibili, dar pe băieţii ăştia doi îi poate întoarce, învârti, depăşi, dribla şi pune jos din fentă orice persoană cu severe deficienţe locomotorii. Ne rămâne, aşadar, ca mai mereu în ultimii douăzeci şi ceva de ani, eterna speranţa că bunul Dumnezeu îşi va întoarce faţa către noi, simultan întunecându-le spaniolilor drumul spre aţe, situaţie în care parcă am putea spera la un egal. Adică un 0 - 0, fiindcă egal cu goluri, de unde!? Şi ar mai fi o problemă: de ce, adică, să băgăm în poartă o rezervă tot eternă (că la Lyon aşa a şi semnat contractul: ca rezervă de portar!) în loc de un titular fără contracandidat dintr-un campionat extrem de greu? Vă întreb care e mai sigur: ăla care rupe banca cu bucile privind la altul cum apără, sau unul care etapă de etapă stă faţă în faţă cu Ronaldo, Higuain şi alţii asemenea, adesea fără să primească gol?