În cadrul proiectului RO 2006/018-449.01.07, finanţat de către Uniunea Europeană şi derulat de către Primăria Cacica, în colaborare cu Primăria Cupca, Primăria Oprişeni (raionul Hliboca, reg. Cernăuţi/Ucraina) şi Societatea Culturală „Ştefan cel Mare”-Bucovina din Suceava, a fost facilitată editarea monografiei localităţii Cacica, intitulată „Un sat din Bucovina numit…Cacica” (autor prof. dr. Mugur Andronic, preşedintele societăţii culturale sus-amintite).
Lucrarea, apărută în condiţii grafice deosebite la tipografia suceveană ROF, se structurează astfel: I. Cuvânt înainte (ing. Petru Todosi, primarul comunei Cacica); II. Introducere; III. Cadrul geografic al comunei Cacica; IV. File din istoria restituită a localităţii; V. Pagini din istoria exploatării sării la Cacica; VI; Din etnografia satului; VII. Cacica – un punct nodal de referinţă turistică în Bucovina; VIII. Din istoria culturii comunei Cacica.
În mod firesc, în cadrul lucrării un accent deosebit cade pe specificul de excepţie al acestei deosebit de pitoreşti localităţi bucovinene, pe ale cărei meleaguri sarea s-a exploatat sub diverse forme, încă în urmă cu cel puţin şase milenii (civilizaţia Cucuteni, care folosea metoda recristalizării sării, prin fierberea saramurii, ceea ce se practică şi astăzi la salină). De asemenea, sunt prezentate numeroase şi detaliate informaţii inedite, de epocă austriacă, legate de începuturile industriale a sării de aici.
Alte informaţii interesante jalonează apariţia şi evoluţia satului în epoca modernă, inclusiv pe baze de documente aparţinând arhivelor din Viena şi Cernăuţi. De o importanţă aparte se bucură şi mănăstirea Pârteşti (azi inexistentă), de la poalele culmii deluroase a satului, Obcina Călugăriţa, metoh al mănăstirii Humor, amplasată în actualul teritoriu cacican, care se ocupa în principal cu administrarea slatinelor din această zonă.
Istoria este la ea acasă aici şi în domeniul turistic, prin cea mai mare comunitate poloneză din România, prezentată şi sub aspect etnografic, precum şi prin reconstituirea unor trasee turistice mai puţin cunoscute, vizând văile şi bazinele hidrografice ale Soloneţului şi Solcăi.
În sfârşit, cartea place ochilor, minţii şi sufletului şi prin deosebit de reuşitele fotografii, datorate în mare parte autorului, natura parcă „respirând” prin porii hârtiei tipografice, totul încheindu-se prin poezia de suflet bucovinean a lui Mugur Andronic, „Cacica mea”.
Iată, pe scurt, coordonatele acestei monografii, ce se recomandă în fapt de la sine, scrisă cu profesionalism şi sentimentalism de către istoricul şi scriitorul ajuns astfel la cea de-a treisprezecea lucrare tipărită.

Dr. Bogdan NICULICĂ

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului O carte de suflet bucovinean.

Comentarii