Scrisoare deschisă

Domnului Preşedinte PD-L Suceava,

Gheorghe Flutur

 

Am asistat zilele trecute la un spectacol grotesc al unui primar, pe numele lui, Ilie Gherman, primar al PD-L-ului la Slatina.

Ducerea, cu grosolănie şi vulgaritate, în derizoriu a oricărei forme de exprimare, a unei nemulţumiri venite de la telespectatori care aveau alte puncte de vedere decât ale sale sau chiar care puneau întrebări nevinovate, fireşti, pertinente, generate de teme care privesc mii de oameni şi atitudini politice clare, în direct, pe un post de televiziune, ameninţarea celor de mai sus, în mod repetat, culminând cu invitaţii invidioase şi libidinoase adresate doamnelor cărora le promitea “o anumită experienţă şi satisfacţie” după întâlnirea cu domnia sa care nu ar dura mai mult de câteva ore, nu este de gândit şi permis.

Abjecţiile deversate cu generozitate la adresa unor funcţionari publici în funcţie şi la adresa unor demnitari şi a unor Instituţii ale statului român care au avut “impietatea” să îl deranjeze pe “Măria Sa”, fără să îl anunţe în prealabil, se constituie în atacuri toxice la spiritul democraţiei şi legilor în vigoare.

Când toate acestea se fac într-o atmosferă de linişte şi siguranţă dată de suficienţa ridicolă a afirmării apartenenţei sale politice cu fraze de tipul “Da, domnule…” pixul este de la PD-L, partidul meu…şi arătându-l ca pe un trofeu sacru al acestui partid este găunos şi trist. Sunt convins că PD-L-ul nu este partidul lui Ilie Gherman. Sau sper să nu fie aşa.

De aceea cer conducerii acestui partid să se delimiteze public de atitudinea, limbajul execrabil, comportamentul acestuia şi să-l sancţioneze conform regulamentelor în vigoare. Membrul acesta numit Ilie Gherman trebuie să înţeleagă aceste convenţii sociale, să îşi asume ca pe un trofeu cuvintele şi efectele lor, pentru că este personaj public. PD-L nu poate rămâne indiferent faţă de aceste derapaje halucinante de la normele civilizaţiei şi, mai ales, ale “mediei” care-şi propune să fie un arbitru şi un echilibrat factor de evoluţie.

În cazul unei tăceri rămâne să credem că este solidar cu dispreţul afişat şi cu atitudinea golăneasca şi discreţionară, intolerantă şi inchizitorială a acestuia. Rostirea obsesivă, delirantă a unei evidenţe administrative în legătură cu numărul sau de mandate nu este, în fond, decât o perversă, vicleană şi toxică strategie de a evita confruntarea cu Adevărul şi cu legea şi care nu prea mai prinde la un electorat cu nivel mediu de inteligenţă şi bun simt.

A fi instabil, incoerent, arţăgos, mitocan, ipocrit, neserios, confuz, derutat, nu e nici o drama dacă se produce în forul tău interior, dar este grav când se produce în public şi provoacă efecte juridice.

Instigarea la discriminare prin afirmaţia că un oarecare telespectator ar fi de fapt o telespectatoare şi ca aceasta ar fi, de fapt, “un travesti” , un fel de “Naomi”, nu poate fi trecută cu vederea. Şi instigarea la violenţă prin fraze de genul …”Am eu o vorbă, că le bag unora surcele pe gât” este din nou barbarie. De trei ori barbarie. Şi asta doar pentru că gândesc altfel.

Din păcate, aceste atitudini potenţează efectul de spaimă ce ne întoarce într-o nefericită şi disperată stare a României intolerante şi asasine.

Cred fără nici o îndoială în forţa legii şi nu în dreptul Forţei! Altfel am fi pierduţi!

 

Consideraţi strigătul meu ca o formă de protest civic

IOAN MANOLE, scriitor, jurnalist

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Nu vreau să cred că statul român a murit ... la picioarele lui Ilie Gherman.

Comentarii