România, condamnată de CEDO pentru insuficienta protecţie a cetăţenilor împotriva câinilor vagabonzi

Statul român a fost condamnat de CEDO pentru că nu a luat suficiente măsuri de protecţie a cetăţenilor împotriva câinilor vagabonzi, după o reclamaţie a unei femei de 71 de ani care a fost muşcată violent de mai mulţi câini în Bucureşti, în 2001.

În cauza deschisă la CEDO de Georgeta Stoicescu, în prezent decedată, şi continuată apoi de soţul acesteia, Georgel Stoicescu, statul român a fost găsit vinovat pentru încălcarea articolului 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, referitor la dreptul la viaţă privată, şi a articolului 6, referitor la dreptul de a avea acces la justiţie.

Potrivit unui comunicat de ieri dat de instanţa europeană, judecătorii de la Strasbourg au decis ca soţul femeii muşcate de câini în 2001, în cartierul bucureştean Pajura, să primească daune de 9.000 de euro.

Reclamanta a pretins în faţa instanţei europene că autorităţile locale nu au luat măsurile necesare pentru a rezolva problema cauzată de numărul mare de câini vagabonzi din Bucureşti şi pentru a garanta securitatea şi sănătatea locuitorilor.

Ea a reclamat, de asemenea, faptul că i-au fost respinse două acţiuni civile împotriva Primăriei, instanţele din România care au dat aceste decizii invocând faptul că reclamanta nu a plătit taxele judiciare pentru respectivele cereri.

Atacată, muşcată şi aruncată la pământ de şapte câini comunitari

Curtea de la Strasbourg a reţinut că, la data de 24 octombrie 2000, reclamanta Georgeta Stoicescu a fost atacată, muşcată şi aruncată la pământ de şapte câini comunitari, în faţa casei sale din cartierul Pajura din Bucureşti, se arată într-un comunicat al Ministerului Afacerilor Externe (MAE).

În urma atacului, Georgeta Stoicescu a fost rănită la cap şi la picior, suferind o fractură de femur. Starea de sănătate a acesteia s-a deteriorat, astfel că în 4 iunie 2003 a fost încadrată în categoria persoanelor cu handicap.

Instanţa europeană a subliniat că Georgeta Stoicescu a început să sufere de amnezie, dureri de umeri şi picioare şi să prezinte dificultăţi în alimentaţie. De asemenea, aceasta trăia într-o stare continuă de anxietate şi n-a mai părăsit domiciliul de teama unui alt atac.

"Raportat la starea de fapt din speţă, CEDO a reţinut că, potrivit relatărilor mass-media, la momentul incidentului, numărul câinilor comunitari era deja o problemă veche, semnalată încă din anii 1990. De asemenea, potrivit aceleiaşi surse, în anul 2000 numărul câinilor din Bucureşti se ridica la 200.000", a precizat MAE.

În ce priveşte încălcarea articolului 8 din Convenţie, CEDO a reţinut că, în urma atacului câinilor comunitari şi a consecinţelor sale, reclamanta a suferit, în mod incontestabil, atât din punct de vedere fizic cât şi psihic.

"Instanţa europeană a observat că autorităţile naţionale dispuneau la momentul incidentului de informaţii abundente şi detaliate cu privire la problema câinilor comunitari şi a pericolului pe care aceştia îl reprezentau pentru populaţie. Mai mult, s-a reţinut că, încă înainte de atacul suferit de reclamantă, exista o bază legală pentru crearea unei structuri specifice de supraveghere a câinilor comunitari, iar aceste reglementări în materie au fost de mai multe ori modificate, în principal în ceea ce priveşte organizarea şi controlul acestei structuri. S-a constatat că în ciuda reglementărilor legale existente, problema câinilor comunitari nu s-a îmbunătăţit", se mai arată în comunicatul MAE.

CEDO a acceptat argumentul Guvernului potrivit căruia responsabilitatea pentru problema câinilor comunitari revine şi societăţii civile, potrivit reprezentanţilor MAE.

Insuficienţa măsurilor luate de către autorităţi pentru a soluţiona problema

"Sub acest aspect, s-a arătat că nu trebuie să se impună autorităţilor o sarcină excesivă sau insuportabilă în ceea ce priveşte priorităţile şi resursele", a adăugat sursa citată.

Curtea a remarcat însă că nu s-a menţionat nici o măsură concretă pe care autorităţile ar fi luat-o la momentul respectiv în vederea soluţionării problemei câinilor comunitari şi nu s-a demonstrat că legislaţia şi practica din acest domeniu ar fi fost de natură să acorde un remediu adecvat victimelor atacurilor câinilor comunitari.

De asemenea, CEDO a apreciat că, în ciuda faptului că printr-o hotărâre nedefinitivă i s-a recunoscut Georgetei Stoicescu dreptul la despăgubire, aceasta nu şi-a văzut satisfăcut dreptul la repararea prejudiciului, instanţele respingându-i acţiunea din motive procedurale.

În concluzie, CEDO a apreciat cu majoritate (şase contra unu) că insuficienţa măsurilor luate de către autorităţi pentru a soluţiona problema câinilor comunitari, combinată cu lipsa unui remediu efectiv pentru prejudiciul produs, conduc la încălcarea articolului 8 din Convenţie.

În ceea ce priveşte încălcarea articolului 6 din Convenţie, Curtea a constatat că sarcina impusă Georgetei Stoicescu "de a identifica autoritatea responsabilă cu supravegherea organismului competent în ceea ce priveşte câinii comunitari a fost disproporţionată, în condiţiile în care potrivit legislaţiei interne consiliile municipale sunt însărcinate să creeze structuri care să gestioneze situaţia câinilor comunitari şi primăriile sunt însărcinate cu punerea în aplicare a politicilor consiliilor municipale".

În consecinţă, Curtea a considerat în unanimitate că reclamanta nu a putut cere repararea prejudiciului pentru atacul suferit şi a concluzionat că nu a beneficiat de un drept de acces efectiv la un tribunal.

În opinia sa separată, judecătorul Lopey Guerra a arătat că, deşi chestiunea câinilor comunitari reprezintă o problemă serioasă, nu intră în competenţa CEDO să determine dacă această problemă necesită o atenţie preferenţială în raport de alte probleme.

"După părerea sa, aparţine autorităţilor naţionale competenţa de a stabili priorităţile în privinţa alocării eforturilor şi resurselor, iar în speţă, constatarea încălcării articolului 6 din Convenţie şi acordarea satisfacţiei echitabile ar fi reprezentat un remediu suficient pentru încălcarea drepturilor reclamantei", a precizat MAE în comunicat.