Ilie Năstase a ajuns pentru prima dată în Bucovina tot datorită tenisului

Marele Ilie Năstase, primul lider mondial din istoria tenisului mondial, a fost prezent săptămâna trecută la Voroneţ, la invitaţia acţionarilor de la firma ELSACO, care organizează anual un turneu de tenis pe terenul de la Pensiunea El Quatro. Ilie a acceptat nonşalant să oficieze festivitatea de premiere a turneului humorean şi i-a cucerit din start pe cei prezenţi cu stilul său direct şi cu celebrele glume care l-au făcut cunoscut pe tot mapamondul. La finalul acţiunii, extrem de jovial, marele campion a acceptat să acorde un interviu, în exclusivitate, ziarului Monitorul de Suceava.

- Domnule Năstase, sunteţi abia la prima dumneavoastră vizită în Bucovina...

- Da, aşa este, n-am mai fost pe aici, dar după ce am văzut până acum regret că n-am vizitat aceste meleaguri mai devreme. Auzisem poveşti despre frumuseţea Bucovinei, am învăţat la şcoală despre Mănăstirea Voroneţ şi mă bucur că a apărut acum oportunitatea să vin să vizitez aceste locuri minunate. Chiar pe aici, prin spatele pensiunii în care sunt cazat am văzut şi două vaci, ceea ce la Bucureşti se întâmplă destul de rar.

- Cum explicaţi numărul mare de tenismene românce prezente în Top 100 mondial, ţinând cont că infrastructura şi condiţiile de pregătire din ţara noastră sunt încă la un nivel foarte scăzut?

- Să ştiţi că nu-i o întâmplare. Să nu uităm că acum 6-7 ani, pe când eram preşedintele Federaţiei Române de Tenis, am adus în ţară, cu sprijinul lui Ion Ţiriac şi al conducerii Federaţiei Internaţionale, un număr de 32 de turnee futures în ţara noastră. Din ce am aflat chiar de la ea, Simona a participat la toate aceste turnee, ceea ce a ajutat-o să câştige puncte şi să urce în carieră. Cu ajutorul turneelor respective, copiii au avut şansa să joace mai mult tenis, să intre în competiţie cu fel de fel de adversari şi, astfel, 2-3 dintre ei au reuşit să facă pasul spre tenisul mare.

- Nu fel de bine stau lucrurile în ceea ce priveşte băieţii...

- Să admitem că este vorba de un ciclu. În trecut, băieţii contau pe plan extern mai mult decât fetele, acum lucrurile stau un pic invers. Până la urmă aşa este în sport, nu putem decât să sperăm că în viitorul apropiat va apărea o generaţie de băieţi cel puţin la fel de talentată ca a fetelor.

„Tenisul trebuie să placă copiilor, nu părinţilor”

- Care este, din punctul dumneavoastră de vedere, calitatea cea mai importantă pentru un jucător de tenis?

- Tenisul este un joc bazat pe încredere, iar aceasta se acumulează cu ajutorul turneelor câştigate. Uitaţi-vă la Simona Halep. Poţi să joci bine tenis, dar dacă nu ajungi să câştigi turnee baţi pasul pe loc, te panichezi şi începi să te îndoieşti de calităţile şi de valoarea ta. De aceea spun că încrederea în forţele proprii este un lucru atât de important pentru un jucător de tenis.

- Care opinaţi că este lovitura cea mai importantă din arsenalul unui jucător de tenis?

- Tenisul a evoluat mult în ultimii ani. Pe vremea mea, tehnica era foarte importantă, însă acum, viteza de joc a crescut foarte mult din cauza materialelor de ultimă oră folosite în construcţia rachetelor, mingilor sau suprafeţelor de joc. Aşa că, în prezent, a devenit foarte importantă calitatea fizică a jucătorilor, pentru că în tenisul actual primează forţa, loviturile puternice. Plecând de la această realitate, consider că serviciul contează enorm în economia fiecărui punct.

- În prezent, odată cu ascensiunea Simonei Halep, a crescut numărul părinţilor care-şi îndrumă copiii către tenis. Aveţi vreun sfat pentru aceştia?

- Să-i lase pe copii să se bucure de tenis, să nu pună presiune pe ei. Să nu-i forţeze pe copii să joace tenis dacă nu le place, doar de dragul că o văd pe Simona Halep performând la televizor. Tenisul sau oricare alt sport trebuie să placă în primul rând copiilor, nu părinţilor.

„Sunt 6 terenuri de tenis în Suceava? Mult prea puţin”

- Dacă ar trebui să construiţi jucătorul de tenis perfect, ce calităţi aţi lua de la fiecare campion pentru asamblarea acestuia?

- Mi-e foarte greu să mă hotărăsc, pentru că în ziua de azi sunt foarte mulţi tenismeni  buni care joacă aproape la perfecţie, astfel că diferenţele dintre ei sunt de multe ori insesizabile. Poate aş lua ambiţia lui Nadal, dorinţa lui de a câştiga fiecare punct. Sau poate precizia lui Federer şi, de ce nu, tenacitatea sârbului Djokovic.

- Dintre personalităţile din afara sportului cu care aţi intrat în contact de-a lungul vremii, cine joacă cel mai bine tenis?

- Să ştiţi că majoritatea amicilor mei joacă tenis şi unii dintre ei o fac foarte bine. E adevărat că mai toţi au tendinţa să se sperie la început când vine vorba să joace cu mine, însă unii dintre m-au surprins plăcut, atât de bine ştiu să joace tenis.

- Cât de des practicaţi tenisul în prezent?

- De  multe ori îmi vine greu să mă dezechipez, însă acum două zile am jucat cu un prieten, la Bucureşti. Partida s-a disputat la ora amiezii, era foarte cald şi l-am bătut greu, cu 7-5, însă eram terminat fizic după aceea. Nu prea mai joc constant, dar a fost vorba de un prieten foarte bun, a insistat şi nu puteam să-l refuz.

- Municipiul Suceava, la aproximativ 90.000 de locuitori, se poate lăuda cu 6 terenuri de zgură. E mult, e puţin?

- Ce să zic, e foarte, foarte puţin. Noroc că sunt privaţi care mai construiesc câte un teren competitiv, cum este cel de la Pensiunea El Quatro din Voroneţ, iar acest lucru ajută cât de cât.

- Ştiu că sunteţi un mare iubitor al fotbalului şi un fan declarat al Stelei. Ce pronostic aveţi pentru meciul de miercuri, de la Sofia, din preliminariile Ligii Campionilor, în care formaţia din Ghencea va da piept cu Ludogorets?

- Fiind fost sportiv de performanţă ştiu cât de greu este pe teren la acest nivel, când un banal detaliu poate înclina balanţa de-o parte sau de cealaltă. De aceea, nu prea îmi place să fac pronosticuri. Se pot întâmpla multe într-un meci de fotbal, ceea ce îmi doresc este ca Steaua să se califice, pentru binele întregului fotbal românesc.

- Veţi fi în tribune, la Sofia?

- Nu merg la meci, pentru că de aici plec împreună cu fratele meu în Republica Moldova, la Chişinău, în vizită la casa părintească.