Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian Galeriu (284- 311) şi era fiul voievodului cetăţii Tesalonicului. Părinţii săi l-au botezat şi l-au învăţat tainele credinţei creştine în secret într-o cămară ascunsă a palatului lor luminându-i cunoştinţa despre Domnul nostru Iisus Hristos.
Ajungând la vârsta cea mai desăvârşită, părinţii lui s-au dus din vremelnica viaţă, lăsând pe tânărul Dimitrie moştenitor al multor averi şi al bunului lor nume. Auzind atunci Împăratul Maximilian despre moartea voievodului Tesalonicului a chemat la dânsul pe fiul acestuia, pe Sfântul Dimitrie, şi, văzându-i înţelepciunea şi vitejia în război, l-a făcut antipat şi i-a încredinţat lui Tesalonicul, zicându-i: ,,Păzeşte patria ta şi s-o cureţi de necuraţii creştini, ucigându-i pe toţi cei care cheamă numele lui Iisus Hristos Cel răstignit”.
Sfântul Dimitrie a mers la Tesalonic, unde a fost primit cu mare cinste de cetăţeni şi îndată a început a mărturisi înaintea tuturor numele lui Iisus Hristos. El a devenit pentru tesaloniceni un alt Apostol Pavel, aducându-i pe ei la cunoştinţa adevăratului Dumnezeu şi dezrădăcinând închinarea la idoli.
Nu după multă vreme s-au făcut cunoscute împăratului Maximilian acestea şi s-a mâniat foarte tare. Întorcându-se atunci de la războiul câştigat împotriva sciţilor şi sarmaţilor, a făcut din cetate în cetate praznice şi jertfe idoleşti, ajungând şi în Tesalonic. Dimitrie, încă înaintea venirii împăratului, a încredinţat toată averea sa unui credincios slujitor al său, pe nume Lup, şi l-a însărcinat ca toată bogăţia lui să o împartă la cei cărora le trebuiau şi la săraci, zicând: ,,Împarte bogăţia cea pamântească, că să căutăm pe cea cerească.”
Împăratul a întrebat dacă sunt adevărate cele auzite despre Dimitrie. Iar Dimitrie, stând înaintea împăratului, a mărturisit că el este creştin şi a defăimat închinarea de idolii păgâni. Atunci, împăratul a poruncit să fie dus nu în temniţa cea de obşte, ci într-un loc mai defăimat, într-o baie mare şi veche, care era aproape de palatele unde şedea împăratul. L-au pus, deci, pe sfânt în cămările acelei băi, care era adâncă şi în care, intrând el, se ruga cântând şi slăvind pe Dumnezeu.
Stând aşa în temniţă, a fost cercetat de îngerul lui Dumnezeu, care i s-a arătat întru lumină mare, cu o preafrumoasă cunună din Rai, şi i-a zis lui: ,,Pace ţie, pătimitorule al lui Hristos, Dimitrie! Îmbărbătează-te si te întăreşte şi biruieşte pe vrăjmaşii tăi”. Zicându-i acestea, i-a şi pus cununa pe cap. Iar sfântul a răspuns: ,,Mă bucur întru Domnul şi mă veselesc întru Dumnezeu, Mântuitorul meu”.
În acea vreme împăratul se îndeletnicea cu jocuri publice; pentru că împăraţii elinilor, în vremea de demult, aveau obiceiul ca atunci când intrau într-o cetate puneau pe oameni să se lupte, aruncau pietre şi săreau, apoi aruncau cu suliţe la semn şi se luptau cu pumnul. Acest fel de lupte se numeau pentatlon şi cei care ar fi biruit în aceste cinci lupte primeau daruri de la împărat. Împăratul a vrut să vadă aceste lupte si s-a aşezat la un loc înalt ca să-i vadă pe luptători, între care era şi vestitul Lie, din neamul vandalilor. Împăratul se bucura, văzând cum acel Lie se luptă cu oamenii cei viteji şi îi ucidea pe ei, aruncându-i de sus în suliţe. Mai era acolo şi tânărul creştin Nestor, cunoscut Sfântului Dimitrie. Acela, văzând pe Lie că ucide pe mulţi şi mai ales că îi pierde pe creştini fără cruţare, s-a aprins de râvnă şi, vrând să se lupte cu Lie, a alergat la Sfântul Dimitrie care era în temniţă şi i-a cerut binecuvântare şi rugăciuni, că să-l poată birui pe Lie. Sfântul Dimitrie, însemnându-l pe el cu semnul Sfintei Cruci, i-a zis: ,,Du-te şi îl vei birui pe Lie, mărturisind pe Hristos”.
Apoi Nestor a alergat în acel loc şi cu mare glas a strigat: O, Lie! Vino să ne luptăm amândoi!”. Împăratul, şezând la loc înalt şi privind pe oameni luptându-se, dacă a văzut pe Nestor tânăr şi frumos la faţă, fiind cam de douăzeci de ani, l-a chemat la dânsul si i-a zis: ,,Tinere, pentru ce nu-ţi cruţi viaţa ta? Oare nu vezi pe câţi i-a biruit Lie şi cât sânge a vărsat? Nu îţi este milă de frumuseţea ta şi de tinereţea ta?” A răspuns Nestor: ,,Împărate, eu sărac nu sunt, nici nu vreau să-mi pierd viaţa, ci vreau să mă lupt cu Lie şi să-l biruiesc pe el”.
Acestea zicându-le, strigă: ,,Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!” Apoi a început să se lupte cu potrivnicul, pe care, trimiţându-l jos în suliţele cele ascuţite, l-a omorât. Împăratul s-a mâhnit foarte tare de pierderea lui Lie şi chemând pe Nestor i-a zis: ,,Tânărule, cu ce farmece l-ai biruit pe Lie?” Sfântul Nestor a răspuns: ,,Împărate, eu nu am biruit pe Lie cu farmece, ci cu puterea lui Hristos, adevăratul Dumnezeu, am făcut aceasta”.
Auzind acestea, păgânul împărat s-a mâniat foarte tare şi a poruncit unui dregător pe care îl chema Marchian să-l scoată pe Nestor afară de poarta cea de aur şi să-i taie capul cu cuţitul. În acest chip s-a sfârşit Sfântul Nestor, după cuvântul Sfântului Dimitrie.
Nu s-a mângâiat împăratul pentru pierderea lui Lie, căci toată ziua şi toată noaptea era mâhnit. Apoi, aflând că Dimitrie a fost pricinuitorul morţii lui Lie, a poruncit să-l ucidă pe el cu suliţele. Dar s-a înşelat nebunul împărat, socotind că sfinţii mor cu aceeaşi moarte ca şi păcătoşii, pentru că moartea păcătoşilor este cumplită, iar a sfinţilor este cinstită înaintea Domnului. Începând a se lumina de ziuă, în ziua de douăzeci şi şase a lunii octombrie, au intrat ostaşii în temniţă şi, aflându-l pe Sfântul Dimitrie stând la rugăciune, l-au împuns pe el cu suliţele. Întâia suliţă cu care a fost împuns a fost în coasta dreaptă, în locul în care a fost împuns şi Hristos pe cruce. Căci sfântul, cum a văzut pe ostaşi, singur a ridicat mâna dreaptă şi aceştia l-au şi împuns. Astfel, închipuind patima lui Hristos Domnul, Cel împuns cu suliţa, sfântul şi-a dat în mâinile Lui cinstitul său suflet. Iar trupul lui care zăcea pe pământ fără cinste, mergând noaptea un oarecare dintre credincioşi, l-a luat în taină şi l-a îngropat.
(sursa: http://www.sfantuldumitrusuceava.ro/sf-dimitrie/viata/)