Eroi au fost, eroi sunt încă...

Redevenită o sărbătoare anuală a neamului nostru, după Decembrie 89, cu o semnificaţie aparte, alături de alte comemorări naţionale, Ziua Eroilor (Legea 379/2003, privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război a proclamat, cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Paşti, sărbătoarea Înălţării Mântuitorului Iisus Hristos, Ziua Eroilor, potrivit Tradiţiei, ca Sărbătoare Naţională a poporului român, n. red.), care se celebrează suprapusă Praznicului Împărătesc al Înălţării Domnului (dată mobilă în calendarul nostru ortodox, stabilită de BOR în funcţie de cum cade Paştele în anul respectiv, deci la 40 de zile după Învierea Domnului Nostru Iisus Hristos, n. red.), a reunit, şi în acest an, la capela din Udeşti cu hramul omonim, ridicată între anii 1925-1936 pe locul fostei biserici de lemn a satului şi dedicată eroilor neamului care s-au jertfit pe câmpurile de luptă ale celor două conflagraţii mondiale, câteva sute de credincioşi şi veterani sau urmaşi ai acestora la săvârşirea solemnă a Sfintei Liturghii de către cei doi preoţi ai satului în curtea monumentului.

Deşi comuna Udeşti, situată pe hotarul dintre fosta Monarhie Dualistă Austro-Ungară (1867-1918) şi Vechiul Regat al României (1881-1923), a dat eroi ştiuţi şi neştiuţi, atât în Marele Război sau Primul Război Mondial (1914-1918), cât şi în Cel de-al Doilea Război Mondial (1939-1945), odată cu trecerea timpului, tot mai puţini sunt azi, din păcate, printre noi, motiv pentru care, cel puţin ca istoric, am reuşit, printre frânturi de fraze să abordez într-un scurt interviu, la firul ierbii, pe doi dintre puţinii supravieţuitori, unsprezece la număr, dintre fii satului plecaţi cândva la oaste, nu in Bosnia sau Afganistan, ci, în pusta rusească: „...Am luptat la Cotul Donului (cel mai mare dezastru al Armatei a III-a Române în 1943, n. red.), apoi, între 45-48 am fost prizonier în fosta Republică Sovietică Kazastan, la minele de cărbuni...Aveam 20 de ani când am fost chemat sub drapel.”, ne-a declarat Traian Rotaru, caporal infanterist la Regimentul 16 Dorobanţi (Fălticeni). Are acum frumoasa vârstă de 90 de ani, şase nepoţi şi o indemnizaţie de veteran de numai 250 de lei, în afara pensiei de drept ca lucrător în cadrul Căilor Ferate Române.

Un alt veteran, Gavril Ciubotaru, a prins atât Operaţiunea „Barbarosa”, cât şi aşa zisa „întoarcere a armelor contra Germaniei Naziste” (pentru a se justifica lovitura de stat de la 23 August 1944, respectiv vânzarea României de către regele Mihai, URSS-ului, s-a proliferat, timp de 45 de ani, ideea că noi am întors armele, ca aliaţi, contra Reich-ului german; de fapt forţele Luftwaffe au declanşat, provocate, bombardamentul asupra capitalei şi, de aici, Armata Română apărându-se, a rezultat confuzia că noi am întors armele contra Germaniei Naziste, n. red.), fiind încartiruit la Unitatea 3 Grăniceri din Cernăuţi. A lucrat la fostul Mobstrat şi are aceeaşi situaţie materială precară... „Ar trebui reintrodus stagiul militar...tineretul nu mai ştie ce este azi să faci armata...”

Tot veteranul consideră că: „....Jurământul militar pe drapelul patriei străbune, nu coincide azi cu ceea ce depuneam noi în trecut...azi, militarii români nu reprezintă patria ci „burghezia” statului, „apărând” (între ghilimele, n. red.) interese străine nouă ca neam, precum Afganistan, Bosnia ori alte fronturi.”

În cuvântul său de învăţătură adresat credincioşilor prezenţi, preotul Gheorghe Fădur a ţinut să sublinieze, legat de Marele Praznic al Înălţării, câteva aspecte cruciale: „Recunoştinţa este una dintre cele mai mari virtuţi, iar românul este recunoscător înaintaşilor săi, al cărui pământ este îngrăşat cu sângele eroilor pe care dumneavoastră îi prăznuiţi azi. Din mai multe părţi s-au pus proptelele pentru edificiul zilei eroilor.”

La manifestarea comemorativă a fost prezent, ca de fiecare dată, primarul comunei, Săvel Botezatu, care a depus la troiţa monumentului o coroană de flori. Un scurt moment folcloric deosebit a fost oferit, din partea Şcolii gen. cu cl. I-VIII „Acad. Haralambie Mihăescu” din localitate de către elevii, în frumosul port popular bucovinean, coordonaţi de învăţătorii Aneta şi Dumitru Iacob.

(Adrian POPOVICI)