Omul în căutarea sensului vieții, o carte pentru suflet

Fiecare zi ne îmbogățește cu ceva. Oamenii pe care îi întâlnim, situațiile în care ne punem sau suntem puși, gândurile care ne traversează mintea, emoțiile care ne fac inima să tresalte sunt, cu toate, metode de a crește de la o zi la alta. Pentru că e un început de an în care îți doresc să te dezvolți frumos pe toate planurile, îți propun să-ți faci timp pentru o lectură care chiar are potențial să îți schimbe viața. Nu te va învăța cum să-ți dublezi instant sumele din cont sau cum să-ți găsești sufletul pereche în zece zile, dar te va învăța să te bucuri de viață mai mult și să-ți dai seama ce norocos/norocoasă ești pentru fiecare zi în care deschizi ochii. Cartea se numește ”Omul în căutarea sensului vieții” și a fost scrisă de Viktor Frankl.

Te anunț de pe acum să ții o batistă prin preajmă – cartea conține pasaje atât de puternice, dar și atât de frumoase încât îți vor da lacrimile. Aruncă un ochi în rândurile de mai jos ca să-ți faci o idee despre acest cadou de suflet pe care tu sau cineva drag îl meriți/merită la început de an:

Un subiect care incintă: de la nazism la fericire

Viktor Frankl a fost un psihiatru evreu care a petrecut aproape 3 ani într-o tabără de concentrare nazistă. Experiența aceasta i-a schimbat viața și l-a ajutat să pună bazele unei școli terapeutice tot mai populare azi – psihoterapia existențială. Deși și-a pierdut familia în acei trei ani și a fost martor al unor experiențe extrem de crude, specifice lagărelor naziste, a avut puterea să transforme acea perioadă neagră din istoria lui și a lumii într-o sursă de inspirație. Cartea pe care a publicat-o în 1959 vorbește despre faptul că viața este un dar numinos de care putem profita chiar și în cele mai grele momente, atunci când nu mai avem nimic de pierdut. Structura cărții este simplă, iar limbajul folosit nu ține, nici pe departe, de bucătăria disciplinelor medicale. Ai senzația, pe tot parcursul cărții, că te afli într-o călătorie spre centru ființei tale, tu om ca toți oamenii. Deși cei mai mulți dintre noi nu avem experiența extremă a unui lagăr de concentrare, există șanse destul de mari să fi trecut sau să trecem în viața aceasta prin situații limită, în care să simțim că totul e inutil și sensul vieții ne rămâne profund străin. Deconectarea de la sensul personal nu trebuie trăită ca o dezertare în fața vieții, ci ca pe o șansă de a ne regăsi apoi, mai frumoși și mai bogați în experiență.

Viața ta, responsabilitatea ta

Conform lui Frankl și existențialismului, viața în sine nu este bună ori rea, frumoasă ori urâtă. Ea consistă într-o serie de evenimente pe care noi le trăim subiectiv. Semnificația, sensul atribuite acestor experiențe ne fac viața frumoasă, bună sau rea, urâtă. În educarea sistemului nostru de interpretare a evenimentelor care ne construiesc existența avem nevoie de credința că există un sens în tot ce ni se întâmplă. Pentru mulți, acest sens este dat de o forță superioară, pentru alții este doar acceptarea faptului că suntem responsabili față de noi înșine și de cum ne trăim viața. Pentru a nu cădea într-o angoasă existențială sau pentru a face față momentelor dificile, motivate de situații de viață extreme, Frankl susține că avem nevoie de o motivație puternică, de un scop personal. Citându-l pe Nietzsche, el spune că ”acela care are un de ce pentru care să trăiască, va îndura aproape orice”. Așa cum el a putut străbate kilometri întregi până la locul de muncă al taberei, iarna, cu pantofii rupți sau cu picioarele goale, așa cum el a putut îndura umilințe și abuzuri din parte ofițerilor naziști gândindu-se la familia sa, la soția sa, la cartea pe care dorea să o publice, fiecare dintre noi poate să-și asume dificultatea anumitor situații pentru a atinge un scop important. Nu toți vom scrie cărți sau vom schimba fața lumii, însă avem datoria, măcar față de noi, de a ne trăi viața cât mai frumos. Și, poate, de a a-i învăța pe ceilalți despre iubire și despre cum să-și trăiască viața frumos.

Căutarea sensului

Frankl susține că sunt trei metode prin care omul poate găsi sens în viață, chiar și în cele mai negre momente ale sale. Prima constă în ocupația pe care o are. Atâta timp cât face cu pasiune o meserie și simte că fiecare zi investită în acea profesie îl îmbogățește ca om, viața sa nu este în zadar. Așadar, chiar dacă nu ești doctor, psiholog, preot sau salvator de balene, profesia ta merită apreciată și făcută cât mai bine. Îți dă, pe lângă o pâine cinstită, sentimentul că faci parte din lume și aduci o contribuție tabloului de ansamblu.

A doua este iubirea, sentimentul care poate trece de context spațial sau temporal, care te face să ieși din tine însuți/însăți pentru a întâlni la mijlocul drumului alți oameni care, atinși de iubire, sunt capabili, la rândul lor, să treacă de limitele ființei lor. Frankl dă exemplul sentimentelor sale pentru soția sa. Deși nu știa dacă mai este în viață sau nu, ceea ce simțea pentru ea, imaginea ei în mintea sa erau motorul luptei sale.

Cea de-a treia metodă de a oferi sens stă în felul în care ne raportăm la evenimentele dificile, în modul nostru de a ține contabilitatea binelui și răului din viața noastră. Frankl a observat comportamentul colegilor deținuți și a ajuns la concluzia că există oameni care, în fața situațiilor disperate se dau bătuți și se lasă cu pesimism în voia sorții, cel mai adesea sfârșind la scurtă vreme după ce au abandonat lupta. Pe de altă parte, a văzut printre colegii săi oameni care în plină deznădejde, slăbiți din toate punctele de vedere, și-au păstrat umanitatea, i-au ajutat pe alții, sperând că va veni un sfârșit demn pentru situația lor nedemnă. Frakl însuși este unul dintre aceștia. Chiar dacă și-a pierdut mama, fratele și soția în acei trei ani cumpliți, a avut puterea să se raporteze la acea experiență de viață ca la o lecție pentru care să fie recunoscător. În plus, având un talent incredibil și ca scriitor, a dus lecția mai departe, spre toți cei care l-au cunoscut sau care i-au citit cărțile.

Arme în lupta pentru sens

El sugerează că ne putem construi un mod sănătos de raportare la evenimentele lipsite de dreptate păstrându-ne, în primul rând, umorul care ne ajută să ieșim la suprafață și să luăm o gură de aer fie și pentru câteva secunde. Apoi, putem să punem preț pe inima deschisă spre lucrurile mărunte precum un apus de soare care vorbește despre frumusețea lumii chiar și într-o tabără de concentrare și, nu în ultimul rând, pe libertatea interioară. Autorul crede că omului i se poate lua totul în afară de libertatea interioară, aceea prin care decide cum să treacă printr-o situație. Această viziune profund existențialistă implică, de asemenea, faptul că suntem responsabili. Suntem condamnați să fim liberi, așa cum zicea Sartre, dar și datori să ne folosim libertatea pentru a face din viața noastră și a celor din jur o călătorie frumoasă prin lume.

Frankl crede că putem alege, într-o mare măsură, dacă ne lăsăm otrăviți de experiențele vieții sau dezvoltați de ele. El a văzut oameni capabili să chinuie peste putință semeni de-ai lor pentru o bucată de pâine în plus, la fel cum a văzut oameni capabili să renunțe la acea unică bucată de pâine primită o dată pe zi pentru cineva mai slăbit decât ei. Pentru Frankl, omul nu este prin naștere bun sau rău, iar sufletul uman deține o combinație variabilă de bine și rău. Vestea bună este că aceasta poate fi controlată de noi înșine, purtători de suflet, de conștiință și de libertatea de a decide în ce fel le folosim.

Ultima parte a cărții pune bazele teoretice ale logoterapiei, dar poate fi de folos oricui este interesat de metode conștiente prin care să găsească sens ori să îmbogățească sensul vieții sale.

În final, te las cu un citat despre succes și cu urarea să ai un an frumos, în care dezvoltarea afacerii tale să înceapă cu dezvoltare personală și cu încrederea în drumul tău, nu în destinația lui: ”Fericirea trebuie să vină de la sine – şi faptul acesta este valabil şi pentru succes: trebuie să-l laşi să se producă tocmai nepurtându-i de grijă. Vreau să ascultaţi ce anume vă porunceşte conştiinţa să faceţi şi să duceţi la bun sfârşit lucrul acela, pe cât de bine vă stă în putinţă. Atunci veţi apuca ziua când veţi vedea că, pe termen lung – repet: pe termen lung! -, succesul vă va urma tocmai pentru că aţi uitat să vă gândiţi la el.”

Alina Croitoru – despresucces.ro