Semnul Sfintei Cruci este o mărturisire a credinței creștine

Rugăciunile înălțate către Dumnezeu sunt însoțite de semne și gesturi care au o anumită semnificație. Dintre acestea, cel mai des utilizat este semnul Sfintei Cruci. Creștinii fac semnul Sfintei Cruci de fiecare dată când rostesc o rugăciune, când trec pe lângă o biserică, când încep sau sfârșesc lucrul.
Toate rugăciunile încep cu rostirea formulei : „În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin“, însoțită de semnul Sfintei Cruci, astfel: se îndoaie înăuntru și se lipesc de podul palmei drepte degetul mic și inelarul, apoi se împreună vârfurile degetelor gros, arătător și mijlociu de la aceeași mână, iar cu ele astfel așezate creștinul se însemnează pe frunte (zicând „în numele Tatălui“), pe piept (zicând „și al Fiului“), pe umărul drept (zicând „și al Sfântului Duh“) și pe umărul stâng (zicând „Amin“).
Însemnarea credincioșilor cu Sf. Cruce este o mărturisire a învățăturii creștine. Cele trei degete împreunate reprezintă Sfânta Treime – Dumnezeul tuturor Care Se află în cer. Cele două degete strânse în palma mâinii drepte reprezintă, pe de o parte, cele două firi ale Mântuitorului Iisus Hristos, unirea dintre firea umană și cea dumnezeiască, coborârea lui Dumnezeu pe pământ, iar, pe de altă parte, îi reperezintă pe Adam și Eva.
Făcând semnul Sfintei Cruci, creștinii mărturisesc credința în Domnul și Mântuitorul Iisus Hristos, Cel răstignit pe cruce, și credința într-un Dumnezeu în trei persoane: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh.
Părțile trupului care sunt însemnate cu semnul Sfintei Cruci au și ele o semnificație dogmatică. Fruntea reprezintă cerul, pieptul (pântecele) închipuie pământul, iar umerii închipuie locul și semnul puterii. Potrivit Sf. Ambrozie al Milanului, fruntea reprezintă sediul cugetării, adică al mărturisirii lui Dumnezeu prin cuvânt și gândire; inima reprezintă sediul iubirii, pentru că Dumnezeu este iubire și noi, la fel, trebuie să iubim; brațele reprezintă efortul, activitatea, munca care trebuie s-o depună credinciosul pentru Hristos.
În Sfânta Scriptură se vorbește despre „semnul Fiului Omului“ (Matei 24, 30), iar Sf. Biserica a văzut în acest semn Sfânta Cruce, deoarece prin ea creștinii dobândesc mântuirea. Astfel, Sf. Crucea a devenit semnul creștinilor și acest semn descoperă tuturor oamenilor iubirea lui Dumnezeu față de om.
Însemnarea cu semnul Crucii este o deprindere creștinească foarte veche, chiar din vremea Sfinților Apostoli.
(Pr. Gheorghe Mihăilă, Ziarul Lumina)