În ziua prăznuirii Adormirii Maicii Domnului, Mănăstirea Humor și-a serbat hramul istoric. Cu acest prilej Sfânta Liturghie a fost săvârșită de un sobor de preoți și diaconi în frunte cu Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul – Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților împreună cu Părintele Minu Mititelu, protopop al protoieriei Suceava 2, Părintele Doru Ionel Budeanu, protopop al protoieriei Suceava 1 și Părintele Dan Gheorghiță, inspector la Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților.
La prima oră a dimineții ierarhul a fost întâmpinat după datină cu pâine și sare de către obștea mănăstirii și de către soborul de preoți. Sfânta Liturghie a fost oficiată pe o scenă special amenajată în curtea mănăstirii, iar răspunsurile liturgice au fost date de Corul psaltic „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava” dirijat de Părintele Constantin Dan Magdalena. La momentele cuvenite din cadrul Sfintei Liturghii un monah a fost hirotonit ierodiacon. Oaspeți la sărbătoarea hramului Mănăstirii Humor au fost stareți și maici starețe de la mănăstirile din zonă.
În cuvântul de învățătură rostit la finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul a spus: ”Astăzi o cinstim pe Maica Domnului care este cea dintâi dintre sfinți și mai presus decât toți sfinții. Este praznicul Adormirii ei, iar Biserica ne învață să o cinstim astăzi prin cântări și rugăciuni și forma concentrată a rugăciunilor pe care i le aducem Maicii lui Dumnezeu este ceea ce noi numim Tropar și care zice așa: Întru Naștere fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu ai părăsit de Dumnezeu Născătoare, mutatu-te-ai la Viață fiind Maica Vieții și cu rugăciunile tale izbăvești din moarte sufletele noastre.”
Mănăstirea își are începutul în vremea lui Alexandru cel Bun, când, în anul 1415, marele vornic Oană ridica prima așezare mănăstirească, ascunsă între codri. Ștefan cel Mare a înzestrat biserica cu obiecte prețioase și manuscrise, dintre care se mai păstrează numai Tetravanghelul (1473). În anul 1527 mânăstirea a fost jefuită și distrusă de tătari. Ruinele acestei mănăstiri se pot vedea și astăzi la circa 300 m de actuala biserică. La 15 august 1530 jupân Toader Bubuiog, mare logofăt, dregător al lui Petru Rareș și soția sa Anastasia, au ridicat actuala biserică când era egumen chiar Paisie, după cum ne informează pisania. În 1535, o echipă de patru meșteri zugravi a executat decorarea marii biserici. Există indicii serioase că între aceștia se află zugravul de biserici (și curtean al măriei sale Petru, Voievodul Moldovei) Toma din Suceava. Lunga existență a mănăstirii a făcut necesară renovarea în mai multe rânduri a bisericii în 1868, 1888, apoi în secolul al XX-lea în 1960 – 1961 și 1967 – 1970, restaurarea picturii fiind făcută în anii 1971 – 1972. Desființată în 1786, funcționează ca biserică de mir până în 1990, când este reactivată ca mănăstire cu obște de călugărițe, în prezent stareță fiind Maica stavroforă Paraschiva Sorohan.
