Proscomidia (II)

Protesa (proscomidia) mai simbolizează locul viețuirii (Domnului Hristos) în Capernaum. Din cauza aceasta, noi am spus că un fapt dintre cele închipuite acum se referă la două și chiar la trei dintre cele care s-au celebrat atunci, și, ca să vorbim pe scurt, Protesa simbolizează timpul de treizeci de ani dinainte de Botez și felul de viață al Său.
Potirul este în locul vasului care a primit sângele vărsat din preacurata coastă împunsă și mirul parfumat, scurs, al mâinilor și picioarelor lui Hristos, iar craterul (cupa conică) simbolizează paharul izbăvitor pe care l-a dat ucenicilor Lui la Cină.
Potirul, iarăși, simbolizează cupa pe care o descrie în mod special; desigur că înțelepciunea și Fiul lui Dumnezeu a amestecat Sângele Său în locul vinului aceluia și l-a pus la Sfânta Masă a Lui, zicând tuturor: „Beți dintru acesta toți”, în locul vinului cel amestecat, spre iertarea păcatelor și spre viața veșnică.
Pastoforiul dinspre miazănoapte (Protesa – Proscomidiarul) unde se săvârșește proscomidia este în locul Căpățânii (în textul grec denumire pentru pastoforiul din parte de miazăzi a Altarului, unde se păstrau, ca și azi, veșmintele și odoarele liturgice).
Ilitonul înseamnă giulgiul cu care a fost învelit Trupul lui Hristos, coborât de pe Cruce și pus în mormânt.
Și acoperământul de deasupra al Domnului mai însemnează giulgiul cu care au înfășurat Trupul lui Hristos. Acoperământul Discului este și în locul mahramei care era pe fața însăși a Domnului, acoperind-o, în mormânt.
Perdeaua sau aerul, adică al treilea acoperământ este și se spune că este în locul pietrei cu care Iosif a întărit mormântul, pe care l-a pecetluit lespedea custodiei.
Iată, Hristos a fost răstignit, Viața s-a îngropat, Mormântul a fost pecetluit.
Și îndată cadelnița (aducându-se) arată înmormântarea lui Hristos, iar focul, dumnezeirea Sa. Fumul cel binemirositor arată mireasma cea cu bun miros, revărsată, a Sfântului Duh, căci „cădelnița” se tălmăcește „bucurie prea bine mirositoare”.
Tămâia ține locul aromatelor pe care le aduceau pentru îngroparea Domnului, căci smirna și tămâia magilor este rugăciunea curată a faptelor bune, din care purcede mireasma cea cu bun miros, precum zice Apostolul: „Noi suntem buna mireasmă a lui Hristos”.
Deci să cunoașteți toți preoții care vă apropiați de Jertfelnic (Altar) și săvârșiți jertfa cea fără de sânge că noi vestim Patimile cele dătătoare de viață ale lui Hristos. Așadar, se dă momentul precis de către arhiereu, preotului, care va să înceapă Sfânta Liturghie. Acest moment înfățișează timpul care a fost anunțat mai dinainte de Profetul Isaia, cu privire la nașterea Înaintemergătorului Ioan și cu privire la venirea lui Hristos la noi.
Iar preotul care face începutul Sfintei Liturghii închipuiește pe înaintemergătorul și Botezătorul Ioan, care și-a început predica sa zicând: „Pocăiți-vă, căci s-a apropiat împărăția cerurilor” și botezându-i pe toți care veneau la el.
Diaconii sunt pastorii, iar preoții, îngerii de la Nașterea Domnului.
(Sfântul Gherman I Arhiepiscopul Constantinopolului)