Părerea mea

Părerea mea nu contează. Nici a ta. Nici a voastră. Nu e nimeni interesat de ceea ce spuneți. Vrăjeala asta cu opinia fiecăruia e valabilă doar în mediul online. E o iluzie a unei libertăți de exprimare. Și ce dacă spui ceea ce nu-ți convine? Și ce dacă află toți nemulțumirile tale? Ce ai să faci? Ce schimbi? Ce rezolvi? Nimic. Așa e? E doar o modalitate de terapie. De a elibera nervi și frustrări. Pentru nimicul ăsta au murit oameni la Revoluție? Mă îndoiesc profund.
Chestia asta cu „părerea mea” e dusă la extrem în aceste vremuri de alienare colectivă. Am văzut emisiuni în care tot felul de tute au tupeul și obrăznicia să contrazică profesori universitari. Că știu ele mai bine cum e cu nutriția. Cu proteinele. Cu grăsimile. Cu legumele. „Părerea mea” e că…. Hai nu serios? Părerea ta ce are în spate? Vizitele la coafor și comentariile agramate pe forumuri. Mare somitate mai ești și tu. Așa e când medicina se face la televizor. Așa e când toți analfabeții au „păreri”. Însă nu e vina lor. E vina celor care-i bagă în seamă.
Vreți să vă dați seama de adevărata stare a nației? Să facem un exercițiu. Că tot vorbim de turma care dă năvala la vot deși habar n-are ce votează. Ia să le dăm noi la toți înainte de a intra la urne câte un chestionar. Cu întrebări simple. Care e capitala țării? Cine e președintele țării? Cât fac 2 plus 2? Care e limba oficială în țară? Ce culori are drapelul? Ceva de genul ăsta. Să vedem câți răspund corect. Și în funcție de rezultat să le fie permis accesul în cabina de vot. Eu unul m-am săturat să decidă pentru viitorul meu tot abrutizatul și analfabetul. Pe motiv că doar trăiește. Și că are păreri. Păreri care de cele mai multe ori sunt distructive atât pentru el cât și pentru cei din jur.
Lumea e foarte ușor de prostit. E foarte ușor de manevrat. Și e foarte ușor de ignorat după alegeri. Un popor educat și sănătos, cu un nivel de trai normal, e coșmarul oricărui politician. Cu cât sunt ținuți în întuneric „cetățenii” cu atât e mai bine. Că nu ne doare gura să le promitem SF-uri. Autostrăzi doar în câteva decenii. Locuri de muncă la fel. Sănătate? Ce e aia?
Educație? Pentru cine? Cu cine? Mai ales când chiar cadrele didactice nu promovează examenele de titularizare. Dar nu e nimic. Dacă au vreo pilă, pot suplini fără probleme. Au ajuns profesorii să fie judecați după vârstă. Dacă sunt în etate, înseamnă că au făcut școală și s-au pregătit pe vremea când chiar se făcea carte serios. Pe vremea când se dădeau examene adevărate. Când nu se intra la nicio facultate cu 5 sau cu 6, așa cum se intră azi chiar și la medicină.
Suntem un popor care trăiește doar pe net. Cu păreri. Cu comentarii și like-uri. Cu mult zgomot pentru nimic. Cu o viziune total greșită a normalității. Punem la îndoială orice. Nu mai credem în niciun specialist. Noi știm ce e mai bine în orice domeniu. Sunt curios dacă aveți păreri și despre cum se pilotează avioanele. Dacă ați putea, ați avea păreri și la propria autopsie. Pertinente, bineînțeles.
Nu mai bine stați în banca voastră și nu vă mai faceți de rahat în public?