Ortodoxia este doxologică, nu teoretică

Frumusețea și bucuria creștină înseamnă nădejde în dragostea nemărginită a lui Dumnezeu față de om și lume. De aceea, părintele Dumitru Stăniloae spune: „Ortodoxia, prin bucuria trăirii în Dumnezeu, este doxologică și nu teoretică. Ea nu se dedă la speculații despre Dumnezeu, ci exprimă bucuria trăirii în Dumnezeu și a participării în existență cu întreaga creație”. Mai precis, bucuria ce marchează Ortodoxia este aceea a Învierii: „Temeiul cel mai adânc al nădejdii și bucuriei care caracterizează Ortodoxia și de care este pătruns întreg cultul său este Învierea”. În centrul teologiei ortodoxe este învățătura dogmatică despre Sfânta Treime. Această dogmă nu este un simplu capitol de învățătură formală accentuată datorită autorității Bisericii, ci are o semnificație crucială pentru fiecare din noi, cu consecințe în felul în care ne privim pe noi înșine și unii pe alții.
Teologia ortodoxă are la bază revelația dumnezeiască primită prin Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție și este fidelă textelor Sfinților Părinți. Scrisul Sfinților Părinți, în convingerea părintelui Dumitru Stăniloae, „izvorăște din trăirea intensă de către ei a acestei lucrări sau din conștiința prezenței Lui transcendente care ne impune răspunderea de-a face cunoscută mărirea și bunătatea Lui în fața oamenilor”. „Dumnezeu nu este un obiect depărtat al speculației, pentru scrisul Părinților, ci este prezent în lume și în noi prin lucrarea Lui minunată și binefăcătoare!”, exprimă părintele Stăniloae.
Toată teologia ortodoxă doxologică mărturisește că Dumnezeu este comuniune de Persoane, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, iar omul, care I se adresează în laudă și mulțumire, este de asemenea persoană. Ceea ce se poate confirma numai printr-o experiență concretă este faptul că existența supremă sau existența divină este o existență personală și liberă care, datorită acestui fapt, pune în lumină valoarea eternă a fiecărei persoane umane. Dumnezeu există ca Sfânta Treime, în sânul Căreia se manifestă iubirea desăvârșită între cele trei Persoane desăvârșite. Din iubirea Sfintei Treimi a rezultat crearea lumii și a altor ființe conștiente, personale, care să intre în legătură unele cu altele și cu Dumnezeu ca persoane. Tot din iubire a rezultat și întruparea Fiului lui Dumnezeu, fapt în care se manifestă din nou și într-un mod de maximă apropiere iubirea Sfintei Treimi față de persoanele create.
(Pr. Ciprian Florin Apetrei, Ziarul Lumina)