A început. Mai abrupt decât în cele mai frumoase visuri. Cu lătrăii puşi la punct încă de la debut, ca un avertisment (eu zic că e vorba şi de ultimul!) că CFR Cluj nu e o glumă şi că banii investiţi acolo se întorc cu dobândă consistentă: titlul naţional, poate şi Cupa, dar în mod cert vor veni şi cele vreo 8 milioane de euro pentru participarea în Champions’ League. La Cluj, e clar, se face treabă în toate direcţiile: antrenorul îşi cunoaşte meseria, dar şi echipa (dovadă faptul că jucătorii aduşi nu-s nici şchiopi, nici pitici – mai e unul, e drept, cam burtos, dar ce goluri înscrie! – şi fac exact ce trebuie, adică pur şi simplu joacă fotbal) acţionarii şi preşedintele apar mai rar în „tocşăuri” şi nu debitează nici înjurături, nici tâmpenii, pe scurt, e o atmosferă de lucru, profesionistă, fără termen de comparaţie cu vreuna din celelalte combatante cu pretenţii. Care pretenţii sunt în mod evident prea puţin justificate în raport cu antifotbalul etalat. Singura care nu s-a făcut de râs în această primă etapă, alături de CFR, este Poli Timişoara, care şi-a făcut şi ea treaba exact, aproape nemţeşte, ceea ce mă face să-mi amintesc că la începutul campionatului tocmai în ăstea două îmi puneam şi eu speranţele de dezmorţire a unei ierarhii de mult anchilozate. Nu vă grăbiţi să o adăugaţi şi pe Dinamo, că nu vă iese socoteala: chiar dacă a câştigat, a jucat infect. Cu nimic mai bine decât panaramele Rapidului şi muhaielele Stelei. Sau invers! Politica asta a minciunii ordinare şi a improvizaţiei a ajuns la punctul terminus, aşa cum au ajuns şi o bună parte a „vopsiţilor” din cele două loturi, despre care în mod premeditat (în ideea de vânzare a lor cui o fi atât de prost încât să-i cumpere!) oficialii latră că ar fi chiar fotbalişti. Fotbaliştii, să fim bine înţeleşi, joacă la echipe de fotbal, nu de ţurcă sau bambilici. Mă îngrozeşte ideea că în loc să-i spună cineva lui Nicoliţă că a greşit sportul, se-nghesuie toţi să-l mângâie pe creştet şi să-i aline „durerea”. Că acesta o duce din durere-n durere pare să nu vadă nici Piţurcă. Iar când Naţionala are ca alternativă pentru acesta doar Pinguinul cu Crampoane (aţi uitat de el?) înseamnă că nici de la Naţională n-avem ce aştepta. Bravo CFR! Hai Urziceni!

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Amuţirea lătrăilor.

Comentarii