Google
 
luni, 3 nov 2008 - Anul XIII, nr. 259 (3940)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,6562 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta3,9954 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe Google+ Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |  Trimite pe Yahoo MessengerMessenger |   ø imagini |   ø fişiere video

Sfatul psihologului

Familia - rol esenţial în recuperarea şi integrarea copilului cu dizabilităţi

Părinţii copiilor cu dizabilităţi au multe dileme şi întrebări la care, în cele mai multe cazuri, nu găsesc răspunsuri sau soluţii. Una dintre acestea este: „De ce a trebuit să mi se întâmple tocmai mie aşa ceva?” Unii părinţi nu reuşesc să se împace niciodată  cu această situaţie. Ei nu admit această realitate, o resping, se luptă cu ea, uneori forţând unele explicaţii: „Copilul este deştept dar e distrat”, „Înţelege totul dar nu vorbeşte încă ” etc. Unii dintre aceştia amână chiar prezenţa la specialişti aşteptând o minune. Alţii trec în extrema cealaltă făcând din copil un caz medical cronic ducând până abandonarea în vreo instituţie sanitară sau de protecţie.

 

Copilul meu este „handicapat”?

Dacă diagnosticul medical este definitivat şi evidenţiază o dizabilitate va apărea aproape obsesiv o întrebare dureroasă: „Copilul meu este handicapat”? (în literatura de specialitate termenul „handicapat” se înlocuieşte cu cel de dizabilitate dar marea majoritate a populaţiei îl foloseşte încă). Dacă răspunsul este da, are şanse de recuperare şi normalizare? Va deveni el un om la fel ca toţi ceilalţi, va face şcoală, va avea o profesie, va avea o viaţă socială normală la maturitate? Iată alte întrebări la care părinţii trebuie să găsească răspunsuri dar, mai ales, soluţii.

 

Ce trebuie să facă părinţii după ce se confirmă diagnosticul ? Câteva recomandări.

Dacă deficienţa (senzorială, fizică, psihică, etc.) nu este severă atunci este recomandat a se evita îngrijorarea excesivă precum şi informarea pripită, panicarea copilului;

Să înlăture gândurile negative, să nu dea afecţiunii copilului semnificaţii catastrofice, mistice, să nu se auto-învinovăţească pentru dizabilitatea copilului (natura nu pedepseşte pe nimeni!);

Să apeleze cu încredere la specialişti (medici, psihologi, logopezi, psihopedagogi), ca un act de normalitate şi civilizaţie, nu ca o soluţie disperată;

Să sfătuiască rudele, vecinii, educatorii să-l respecte şi să-l trateze în mod normal pe copil;

Să nu se deprime şi să nu plângă în faţa copilului – copilul ar putea fi afectat şi ar suferi mai mult de pe urma suferinţei celorlalţi decât a proprie deficienţe;

Să-l înscrie la grădiniţă, în funcţie de vârstă,  la şcoală (indiferent de tipul sau nivelul dizabilităţii);

Să-l iubească, să-l protejeze şi  să-l ajute, dar fără excese.

Tratarea ca pe un copil normal dar şi apelul la specialişti.

 

Rolul familiei este fundamental, atât în ceea ce priveşte recuperarea medical-psihologică cât şi în ceea ce priveşte integrarea şi educaţia pentru societate. Un copil poate fi abandonat într-un colţ de pat, ajungând să se legene compulsiv sau, dimpotrivă, poate fi înscris la şcoală, dus  la psiholog, logoped, medic, integrat social. Varianta a două oferă oportunitatea normalizării prin recuperare în timp ce prima condamnă copilul la izolare şi nedezvoltare. Este foarte important şi climatul moral, social din familie, calitatea relaţiilor dintre părinţi precum şi condiţiile materiale (spaţiu, aerisire, prezenţa jucăriilor şi facilităţilor de joc).

În concluzie: este recomandat ca părinţii să-l trateze pe copilul cu dizabilităţi, în cadrul relaţiei de comunicare şi interacţiune cotidiană, ca pe orice copil normal dar, totodată, să întreprindă toate demersurile instituţionale, sanitare şi educaţionale pentru a-l recupera şi integra social.

Psiholog Corina Ciobanu,
Psiholog Petru Ştefăroi
(Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Familia - rol esenţial în recuperarea şi integrarea copilului cu dizabilităţi.
 Vizualizări articol: 2025 | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 5.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 5.0 din 3 voturi
Familia - rol esenţial în recuperarea şi integrarea copilului cu dizabilităţi5.053

Iulius Mall Suceava
AnnaCori
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Alte titluri din Sanatate

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Elia Studio - Salon de infrumusetare
Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei