Cătălin MIHULEAC

Oameni precum Corneliu Coposu ar trebui să beneficieze de o dispensă, pentru a le permite să trăiască peste limitele pe care biologicul le impune muritorilor de rând. Sunt convins că istoria României s-ar fi scris cu alt corp de literă, dacă acest bărbat n-ar fi părăsit lumea pământească, trist şi bolnav, într-o cenuşie zi de 11 noiembrie 1995. Cu el printre noi, aveai măcar la cine te raporta.

An de an, la început de noiembrie, răsfoiesc mai tot ce s-a scris despre el. Răsfoiesc Viaţa lui Corneliu Coposu, carte biografică, scrisă de Tudor Călin Zarojanu exclusiv pe baza documentelor din arhiva Securităţii; răsfoiesc pamfletele apărute în toiul zbuciumatei istorii româneşti de imediat după revoluţie... Ce soartă a mai avut şi omul ăsta: cum i-au devastat comuniştii viaţa; cum i-au devastat minerii casa, în iunie 1990...

Cel mai mizerabil pamflet despre Coposu, intitulat Cui i-e frică de Virginia Woolf?, îi aparţine lui Ion Băieşu şi a apărut în ianuarie 1990. „Noica şi Ţuţea mâncau pâine goală cu apă, Arghezi vindea cireşe, când Coposu şi alţi dezertori politici îşi beau cafeluţa cu cornuleţe croissant în cafenelele Parisului...”, afirma revoltat Băieşu.

Incorectitudinea de care dă dovadă autorul nu este egalată nici măcar de pleonasmul penibil „cornuleţe croissant”; „croissant” însemnând în franţuzeşte tocmai „cornuleţ”. Ulterior, am aflat cu toţii că, vreme de jumătate de secol, Coposu nu părăsise ţara, 17 ani petrecându-i în temniţe şi-n domiciliu obligatoriu în satul Rubla din Bărăgan. Locuri unde, nici măcar la ocazii, nu se servesc delicioasele „cornuleţe croissant”.

Ion Băieşu n-avea cum să nu cunoască, măcar în linii mari, date despre îndelungata detenţie a lui Corneliu Coposu – fost gazetar, fost lider ţărănist, fost secretar personal al lui Iuliu Maniu. Există toate motivele să credem că minciuna sa a fost deliberată, având cu siguranţă în spate serviciile secrete, care exersau primii paşi de dans pe parchetul proaspăt ceruit al noii Românii.

Iar nouă ne este imposibil să-l recunoaştem, în acest pamflet abject, pe umoristul Ion Băieşu, autorul mult lăudatului roman ecranizat Balanţa şi părinte, totodată, al duiosului cuplu „Tanţa şi Costel”.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului 13 ani fără Corneliu Coposu.

Comentarii