Simţul echităţii este bazat mai mult pe emoţii decât pe raţiune, potrivit unui studiu realizat de o echipă de neurologi americani, publicat în revista Science, care a reuşit să localizeze diferite zone din creier asociate dreptăţii şi eficacităţii, informează AFP.
Studiul oferă lămuriri asupra activităţii circuitelor neurologice asociate acestor decizii, a explicat profesorul Ming Hsu, de la Universitatea din Illinois, coautor al acestui studiu.
Cercetătorii au utilizat tehnica imagisticii prin rezonanţă magnetică funcţională (fMRI) pentru a observa în timp real activitatea din creierul voluntarilor.
Participanţii la studiu au fost puşi în faţa unei situaţii virtuale de a livra cu un camion 100 de kilograme de mâncare copiilor dintr-un orfelinat din lumea a treia, distrus de foamete.
Timpul necesar pentru transportarea alimentelor la toţi copiii din orfelinat provoca pierderea a 20 de kilograme de mâncare. În schimb, dacă se livra mâncare doar la jumătate din copiii din orfelinat, pierderea era doar de cinci kilograme de alimente, o abordare mult mai eficace.
Voluntarii urmau să indice dacă era preferabil să se livreze mâncare la mai puţini copii pentru a limita pierderile sau dacă se prefera să se piardă o cincime din încărcătură pentru a asigura o distribuţie echitabilă tuturor orfanilor.
Analiza datelor fMRI a arătat că trei regiuni din creier se activează diferit, în momente diferite, în timpul procesului de decizie.
Insula, zona asociată emoţiilor, precum furia, teama, dezgustul sau fericirea, a înregistrat o activitate mai intensă când prevala echitatea, în timp ce putamen, o altă regiune cerebrală, era mai activă când voluntarul înclina spre eficacitate. Nucleul caudal, a treia regiune, pare a îmbina noţiunile de eficacitate şi echitate după luarea deciziei.
Activarea insulei pare să susţină ideea că emoţia joacă un rol important în atitudinea persoanei faţă de injustiţie, a spus Ming Hsu.
Cercetătorii au mai indicat că importanţa acordată echităţii variază mai mult la voluntari decât cea acordată eficacităţii, concluzionând că oamenii sunt ghidaţi mai mult de emoţii decât de raţiune atunci când este vorba de echitate.