Buturuga de ”marțipan românesc”

Desert fără coacere, extrem de gustos și bogat, acest tort-ruladă uimește de la prima înghițitură: este așa de bun încât am dori pe loc o porție uriașă, dar este atât de consistent încât ne săturăm cu o feliuță de un deget groasă. Din cantitățile de mai jos obținem o ruladă de doar 25-30 cm lungime, dar este suficientă pentru 12 persoane la servire. Se poate lăsa în forma normală de ruladă sau, dacă tăiem capetele și le lipim pe ruladă, obținem o buturugă cioturoasă cu aspect foarte natural. Se poate pregăti și în versiunea deschisă la culoare dacă înlocuim pudra de cacao cu tot atât lapte praf.

Avem nevoie de:

2 ouă, 400g zahăr pudră, 250 g nuci/alune/migdale, 100g cacao, 4 linguri lapte, 1 lingură făină albă sau amidon, 250g unt cu minim 80 la sută grăsime (nu margarină), esență de rom/vanilie/migdale după gust (o lingură minim pentru rom sau vanilie, 3-4 picături pentru esența de migdale; nu se amestecă aromele!)

Preparare:

Alegem și rumenim ușor alunele de pădure sau nucile sau migdalele. Pentru alune sau migdale este necesară și decojirea. După ce se răcesc complet le măcinăm fin. Este preferabil să nu fie mărunțite în blender, ci cu mașina de nucă manuală, ca să nu devină un boț cleios. Începem apoi cu crema, pentru care untul trebuie să fie deja foarte moale, dar nu topit. Fierberea se va face pe baie de apă, altfel se prinde și nu se poate repara. Separăm albușurile de gălbenușuri. Amestecăm gălbenușurile cu 7 linguri zahăr pudră, 1-2 linguri cacao, esența, laptele și făina. Fierbem pe baie de apă totul până se leagă ca un sos gros. Lăsăm acest sos să se răcească deplin. Între timp batem spumă tare albușurile cu un praf mic de sare și la final adăugăm restul de zahăr pudră. Albușul se va lăsa și va deveni cleios. Punem restul de cacao și nucile/alunele/migdalele măcinate și amestecăm. Obținem o pastă foarte densă, care trebuie bine frământată. Dacă e făcută cu miez de nucă ori alune se numește marțipan românesc. Dacă e cu migdale e marțipan clasic. Pregătim o bucată de sacoșă nouă de plastic, cât mai boțită în mâini, ca să aibă cute (datorită lor obținem aspect de buturugă). Direct pe plastic punem cu mâna bucățele din pasta cu nuci, una lângă alta, apăsând să se uniformizeze. Facem astfel un dreptunghi cu latura scurtă de 25 cm. Foaia trebuie să fie cât mai subțirică posibil, să nu treacă de 5mm grosime. Batem spumă untul și adăugăm câte o lingură din crema complet răcită. Obținem o cremă fină, onctuoasă, care se întinde ușor. Dacă se taie pur și simplu continuăm să batem crema la viteza maximă 10 minute și se va repara de la sine. Imediat ce obținem crema spumoasă o întindem uniform pe toată foaia de nuci și imediat rulăm cu ajutorul pungii, cât mai strâns, de pe latura cea mai scurtă. Rulada obținută o învelim în punga cu care am lucrat, fără să legăm capetele, apoi o rulăm cu totul într-un carton, ca să nu se rupă la transport. Ducem rulada în frigider pentru 12 ore. În acest timp va deveni tare ca înghețata în interior, dar ușor cleioasă la exterior. Extragem cu grijă rulada răcită din înveliș și opunem pe un platou. O putem pensula din loc în loc cu colorant alimentar metalizat auriu sau arămiu, care conferă un aspect incredibil de festiv, apoi o presărăm discret cu ciocolată rasă în culoare contrastantă. Dacă tăiem capetele ruladei și le lipim deasupra obținem fără efort buturuga cioturoasă. Scoatem desertul din frigider cu 30 de minute înainte de servire, ca să se poată tăia frumos. Se oferă mesenilor doar câte 1-2 feliuțe subțiri. Chiar dacă porția pare mică trebuie să ținem cont că este un preparat consistent care poate provoca indigestie dacă e consumat fără măsură. Acest desert nu este recomandat celor alergici la nuci, celor cu probleme biliare și nici diabeticilor! (Iuliana Tiță)  Sursa foto: facebook.com/BucovinaGustoasa