Profesor de matematică sucevean, cu o carieră strălucită în cercetare și educație pe continentul american

A privi matematica, „regina disciplinelor”, precum o punte înălţată pentru a pătrunde tainele lumii, un instrument necesar pentru şlefuirea unui caracter frumos, o metaforă cu o puternică valoare estetică, o formă de artă, este peste puteri pentru mulţi dintre noi. Noi, cei care am socotit matematica mai degrabă drept o punte a suspinelor, aridă, rece şi austeră, ce ne-a dat fiori reci ca gheaţa în vremea şcolii. Însă aceasta poate fi şi altfel, poate fi un joc, poate fi o poveste, poate fi emoţie sau poezie.

„Matematica îţi dă libertatea zborului dacă îi descoperi valenţele, te ajută să transcenzi realitatea asta concretă, dar nu o poţi face dacă ea îţi este prezentată doar ca un reţetar de calcul. Matematica are un rol extraordinar în şlefuirea unor minţi agere, a unui spirit frumos, e motorul care ne ajută să înţelegem alte ştiinţe, e un bun exerciţiu pentru o bună disciplină intelectuală, fără de care nu poţi să ai un spirit frumos”, arată suceveanul Daniel Onofrei, matematician român cu o carieră strălucită pe continentul american, conferenţiar la Universitatea din Houston, Texas, din Statele Unite ale Americii. În urmă cu mai bine de 15 ani, ajungea pe pământ american cu o bursă pentru studiile doctorale. Nu ştia engleza, însă a învăţat-o din cântecele celor de la UB40 şi din filmele cu Meg Ryan, actriţa pe care o simpatiza pe atunci. A avut parte de îndrumători extraordinari, de oameni cu care a rezonat şi care au făcut din fiecare lecţiede matematică o mare poartă miraculoasă spre cunoaştere.

Pe lângă activitatea didactică din cadrul Departamentului de matematică, Daniel Onofrei se remarcă şi prin activitatea de cercetare pe care o desfăşoară într-un proiect al Forţelor Aeriene americane. Proiectul al cărui titular este a atras în ultimii cinci ani finanţări de peste un milion de dolari şi se referă la limitarea amprentei radar a avioanelor Stealth.

Cochetează şi cu ideea de a studia psihologia, a cărei învecinare cu matematica o vede ca fiind foarte „interesantă”.

Începuturile de la Suceava

Prima competiţie şcolară de matematică la care Daniel a participat nu a însemnat şi primul succes, ba chiar festivitatea de premiere l-a surprins în afara careului de premianţi. Propunerea de participare în cadrul concursului care avusese loc la Bucşoaia a fost lansată de învăţătoarea sa, Elisabeta Boca, de la Şcoala Gimnazială Nr. 4 Suceava. Gimnaziul îl urmează la Şcoala Gimnazială Nr. 1, unde la disciplina matematică o întâlneşte pe profesoara Buzilă, care îl notează cu 5 chiar de la primul test. „Cei din clasă m-au îmbrăţişat ca fiind unul de-al lor, eram toţi neastâmpăraţi, iar de acolo începe o dorinţă de a demonstra că nu e chiar aşa şi că pot mai mult”, povesteşte Daniel. Mai târziu este admis la Liceul de Informatică „Spiru Haret” Suceava, unde îl are ca dascăl pe profesorul de matematică Călin Oanea, alături de care îşi construieşte, pas cu pas, relaţia cu matematica.

”În clasa a X-a, acesta decide să merg la Olimpiada Judeţeană de Matematică. Eram în competiţie cu cei de la <Ştefan cel Mare>, însă am ieşit pe locul al II-lea şi m-am calificat la naţională, iar de acolo a început drumul meu, relaţia cu matematica”, mărturiseşte tânărul.

Cu aceeaşi recunoştinţă, Daniel aminteşte şi de academicianul Viorel Barbu, pe care l-a avut ca profesor în timpul studiilor universitare, la Iaşi. Tot sub îndrumarea academicianului îşi începe studiile doctorale.

„Odată cu descoperirea matematicii, mi-am câştigat o identitate. Am avut noroc de oameni rotunzi, care ofereau mult mai mult decât matematică”, completează Daniel.

Pentru a reuşi să plătească spitalizarea mamei sale în România, în 2002 decide să plece în Statele Unite ale Americii cu o bursă pentru studii doctorale, cea mai mare parte a banilor trimiţându-i în ţară.

Urmează studiile postdoctorale cu o durată de patru ani, perioadă la finalul căreia aplică pentru un post în sistemul academic american într-o competiţie cu 2.000 de candidaţi pentru 150 de posturi. După o perioadă de provizorat de cinci ani, în 2016, în urma unor recomandări şi evaluări riguroase, este promovat la treapta de conferenţiar universitar în cadrul Universităţii din Houston.

Poveştile din spatele formulelor

Matematica are un loc generos în orarul oricărui elev, însă câţi dintre cei care au trecut prin şcoală cunosc ideile sau poveştile de la care au pornit derivatele sau Teoria lui Pitagora? Daniel Onofrei arată că pe lângă chemare şi talent, o condiţie necesară pentru ca matematica să te poată cuceri este stimularea curiozităţii de către cel aflat la catedră.

„Am observat în sistemul educaţional din România cănu se mai incită curiozitatea elevilor, ci aceasta e omorâtă prin cantitate, prin aceste curricule stufoase care sunt propuse. Elevii nu trebuie să piardă bucuria jocului, or prin temele acestea înfiorătoare, prin curricula asta care nu are nici o misiune, tocmai asta se întâmplă. Dacă tu crezi în bucuria jocului, bucurie pe care o întreţii prin tot ceea ce faci, vei ajunge să îţi găseşti o pasiune, vei ajunge să nu-ţi fie frică să te redefineşti nici la 40, nici la 50 de ani. În şcoala de azi, avem de-a face cu copii mai ocupaţi decât adulţii. Ei intră în clasa I cu aşa o curiozitate şi plăcere pentru studiu şi ajung în gimnaziu şi spun că urăsc şcoala. E incredibil”, arată Daniel Onofrei, menţionând că nu vrea ca argumentele sale să fie percepute ca o ingerinţă în activitatea profesorilor din ţară, ci mai degrabă ca un punct de vedere propriu.

Acesta mai subliniază că matematica este insuficient înţeleasă mai ales din cauza faptului că informaţiilesunt transmise într-un mod direct, fără să dezvolte o poveste, o stare de stimulare, o dorinţă pentru a afla mai multe.

”Matematica şi ştiinţele abstracte studiate corect pot crea elasticitate intelectuală”

Uneori, chiar şi cele mai puţin atractive lecţii pot să devină o adevărată aventură pentru elevi, însă printr-o abordare potrivită. „Tăiem ce e frumos şi e foarte trist. O idee nu se naşte din reţetar, ci este revelată într-un moment de zbatere. Învăţăm despre derivate, de exemplu. Avem reguli de calcul, dar nu ni se spune povestea din spatele acestei idei atât de frumoase, în care Newton analizează lumea şi vede că ceva lipseşte din caracterizarea acesteia. Vede că totul este într-o schimbare continuă şi înţelege că putem caracteriza rata schimbării. Apoi apare Leibniz, care vine cu aceeaşi teorie, dar cu o notaţie diferită, uşor de înţeles. Povestea e fascinantă şi nu înţeleg de ce nu se prezintă povestea din spatele instrumentului şi apoi instrumentul”, punctează matematicianul.

Altfel, elevul va percepe doar o înşiruire de rezultate abstracte cu limbaj specific, fără un scop bine definit (în afară de prezenţa lor în cerinţele examenelor naţionale) şi fără nici o aplicabilitate în viaţa reală, arată cercetătorul.

Important este, totodată,ca accentul să cadă şi pe încurajarea elevului sau studentului în demersul său de a descoperi o disciplină acasă. În acest sens, activitatea la clasă ar trebui să faciliteze înţelegerea formulării problemei, contextul problemei, descrierea unor paşi intermediari spre demonstraţie, elevul sau studentul urmând a finaliza acasă problema.

„Matematica şi ştiinţele abstracte studiate corect pot crea acea elasticitate intelectuală, datorită căreia poţi să faci orice cu succes”, mărturiseşte Daniel Onofrei.

În relaţia cu studenţii săi, îi place să-i câştige pe aceştia de partea sa, să le traseze o direcţie, să ajute la evoluţia lor.

„Am câţiva studenţi pe care i-am luat sub aripa mea, iar celor cu care lucrez îmi place să cred că le-am schimbat viaţa. La cursuri insist mai puţin pe reguli de calcul, însă prezint conceptul, mă străduiesc să creez o imagine de ansamblu şi abia apoi, dacă timpul ne permite, facem exerciţii, dacă nu, îi încurajez să facă acasă”, spune profesorul.

Povesteşte că marea mulţumire a sa este când vede în studenţii săi adulţi responsabili, cu perspective, iar mulţumirile şi recunoştinţa venite din partea lor sunt nepreţuite.

„Am avut un student din Utah, puţin dezorientat, însă uşor, uşor l-am ghidat şi acum e matematician analist la o mare companie. Am fost invitat la nunta lui şi tatăl său mi-a strâns mâna şi mi-a mulţumit. Aceste momente sunt speciale”, rememorează tânărul sucevean.  

Lipsa modelelor pe continentul american

Cunoscut drept „tărâmul făgăduinţei”, societatea americană este contaminată de un singur „model de succes”, care se referă la obţinerea unui statut financiar şi social într-un timp cât mai scurt. În ceea ce priveşte criza modelelor pentru cei aflaţi pe băncile şcolilor, Daniel Onofrei explică faptul că societatea contemporană propune specializarea într-o singură direcţie.

„Este acel alergător sprinten, care nu se uită în jur şi care aleargă spre un scop bine definit, statut social şi financiar. Foarte trist, pentru că acest om va ajunge, la final, doar un specialist, unidirecţional. Diferenţa dintre un specialist unidirecţional şi un om rotund, complet este că, pe când primul primeşte şi radiază lumină (energie pozitivă) dintr-o singură direcţie, cel de al doilea emite o luminozitate multidirecţională, creându-şi astfel posibilitatea obţinerii unei stări de bine şi în absenţa luminii din unele direcţii. Din păcate, în România, unde banul e cel mai important criteriu de evaluare, ierarhia valorică dispare, la fel ca şi criteriile morale. Dacă banul este principalul criteriu, acest obiectiv devine fezabil pentru toată lumea, fiecare întrevede o modalitate de a face bani, iar statutul social îşi pierde valoarea. Şi nu mai poţi avea măsura valorii, totul devine denaturat”, explică Daniel Onofrei. Revenind la matematică, profesorul menţionează că vede în aceasta o modalitate perfectă de şlefuire a intelectului, care naşte acei oameni care, pe lângă specializare, au o cultură generală solidă, o imagine complexă asupra vieţii şi o predispoziţie pentru un caracter frumos.

Activitatea de cercetare

Din 2013, Daniel este titularul unui proiect de cercetare al Forţelor Aeriene Americane, care vizează identificarea unor metode alternative, mai eficiente şi mai ieftine, pentru limitarea amprentei radar a avioanelor Stealth.

„Orice radar trimite o undă şi aşteaptă ecoul care să descrie viteza, poziţia avionului. Metodele Stealth îşi propun anularea acestor semnale care se întorc la observator sau redirecţionarea ecoului radar în direcţii neutre. Nemaiavând ecou, un aparat radar nu mai poate forma o imagine a aparatului de zbor. Tehnologia curentă este foarte scumpă şi se bazează pe folosirea unor materiale absorbante, care sunt foarte grele, deci se pot folosi într-o anumită măsură, alături de alterarea fuselajului”, explică Daniel.

Proiectul are trei etape, iar finanţarea primită (peste un milion de euro) dă măsura calităţii muncii cercetătorilor.

Proiecte pentru elevii din Suceava

Printre proiectele de viitor ale lui Daniel Onofrei, câteva sunt destinate elevilor din Suceava. Acesta vrea să se implice în organizarea unei şcoli de vară pentru tinerii de gimnaziu din judeţ, care să nu vizeze doar studierea matematicii, ci şi a filozofiei, poeziei, istoriei etc.

Are câţiva aliaţi aici care sunt gata să-l sprijine în realizarea proiectului său, fiind în contact cu câţiva profesori suceveni.

„Mă încearcă această idee, inclusiv acordarea câtorva burse pentru încurajarea unor elevi merituoşi. Proiectul vizează elevii de gimnaziu, acolo ai marea şansă de a schimba evoluţii ulterioare”, a subliniat Daniel.

Burse doctorale în matematici aplicate

Daniel Onofrei vrea să ajute şi studenţii de anul patru din România cu o situaţie şcolară bună interesaţi de matematici aplicate şi care îşi doresc să urmeze un doctorat în domeniu sub îndrumarea lui. Cele mai importante calităţi care recomandă un student pentru a lucra în grupul lui sunt curiozitatea, eticheta muncii, modestia, determinarea şi, evident, media din anii de studenţie de cel puţin 8,50. Cuantumul bursei este de 1.700 de dolari pe lună cu taxele şcolare plătite, plus asigurare medicală. După primii doi ani, dacă studentul trece de cele trei examene preliminarii, cuantumul bursei se ridică la 1.900 de dolari. Cei interesaţi îl pot contacta pe Daniel Onofrei la adresa de e-mail onofrei@math.uh.edu. Acestea sunt burse doctorale de teaching assistant.