Construcţia unui pod peste râul Moldova s-a încheiat cu o anchetă la Securitate

Cel mai lung pod construit în Moldova pe un drum judeţean se află în Suceava, iar inaugurarea acestuia a fost însoţită şi de o mică anchetă. Pentru a serba aşa cum se cuvine finalizarea lucrărilor de la podul care traversează râul Moldova şi leagă localităţile Baia şi Bogata, constructorii au pregătit nu doar mici şi bere, ci şi o fanfară. Vestea s-a răspândit rapid în zonă, iar în ziua inaugurării aproape 2.000 de oameni s-au aflat în zonă.

Cu toţii doreau să asiste la acest eveniment unic pentru comunitatea din care făceau parte, astfel încât au lăsat deoparte pentru o zi muncile câmpului şi alte îndeletniciri şi au venit la pod. Informaţiile au ajuns rapid şi la urechile vigilentei Securităţi, care în anul 1982 ştia cam tot ce mişcă prin comunitatea românească. A urmat o anchetă, la care au fost chemaţi o parte din oamenii care au construit podul, pe motiv că au „sabotat economia naţională”. Până la urmă s-a dovedit a fi un simplu foc de paie, iar la intervenţia unui important om din nomenclatura PCR de la acea vreme dosarul a fost clasat. „Pentru lucrarea pe care aţi făcut-o meritaţi trei zile de distracţii, nu doar una singură”, şi-a amintit inginerul Eugen Girigan cum a fost închisă ancheta inaugurării podului dintre Baia şi Bogata.

Un proiect ingenios şi dificil, finalizat cu o mână de oameni

Ridicarea unui pod care să lege localităţile Bogata şi Baia devenise o necesitate încă de la începutul anilor 1970, când industria în zona Fălticeni începuse să explodeze, iar mulţi oameni mergeau zilnic spre locurile de muncă. În anii respectivi, peste râul Moldova exista un pod de lemn, care la orice viitură mai serioasă era distrus, iar oamenii din Bogata aproape că rămâneau blocaţi în sat.

Aşa se face că în ianuarie 1980 s-a dat ordinul pentru începerea lucrărilor de construcţie. Era o construcţie extrem de dificilă pentru acele vremuri, care necesita 11 deschideri pentru a acoperi o distanţă de 305 metri.

„A fost un proiect ingenios, care a necesitat însă un volum foarte mare de muncă, mai ales că s-a realizat cu mijloacele tehnice de la acea vreme, nu foarte performante, şi cu un număr destul de mic de oameni, mulţi dintre ei specializaţi chiar la locul de muncă”, şi-a amintit Eugen Girigan, acum director al SC Drumuri şi Poduri SA Suceava, pe atunci dirigintele şantierului de la podul dintre Baia şi Bogata.  

În ciuda dificultăţilor pe care le-au întâmpinat, constructorii au reuşit să finalizeze lucrarea pe 6 octombrie 1982, cu câteva luni înainte de termenul stabilit. La acea vreme, depăşirea termenelor de execuţie era o problemă extrem de serioasă şi aspru sancţionată.

Spre ghinionul lor, oamenii care au muncit la acest pod au avut de înfruntat un număr mare de viituri majore, doar în 1981 înregistrându-se 11 astfel de evenimente care au dus la încetinirea sau chiar sistarea temporară a activităţii de pe şantier. Din fericire, construcția podului s-a terminat fără probleme deosebite, în special pe linia securităţii muncii.

Chesoane săpate manual la 14 metri adâncime

Gheorghe Ciocârlan a fost maistru pe acest şantier, iar podul de peste râul Moldova dintre Baia şi Bogata este ca un copil de suflet pentru el. Practic, aici şi-a lăsat aproape trei ani din viaţă, dar nu regretă nimic. Şi azi îşi aminteşte de parcă ar fi fost ieri, deşi de atunci au trecut aproape 35 de ani, aproape orice clipă importantă care a marcat evoluţia lucrărilor.

„Una din cele mai grele munci a fost la chesoanele pe care se sprijină acum pilonii podului. Au fost săpate manual la 14 metri adâncime, iar oamenii lucrau permanent în apă de jumătate de metru, în ciuda pompelor care trăgeau apa non-stop. Când veneau inundaţiile ceea ce era săpat la cheson se colmata, iar noi trebuia să reluăm munca de la zero. Au fost şi zone unde am dat de argilă dură, iar pentru că săpam manual nu puteam înainta mai mult de 10-20 de centimetri pe zi. A fost o muncă foarte grea, dar ne-am descurcat”, a rememorat Gheorghe Ciocârlan.

Lucrări la minus 25 de grade Celsius

Inundaţiile nu au fost singurele impedimente pentru echipa care a lucrat la pod. Dacă pe timp de vară ploile dădeau mari bătăi de cap, iarna apăreau gerurile.

„S-a muncit de multe ori şi la minus 25 de grade, motiv pentru care lucrările deja realizate trebuiau protejate. Nu aveam la îndemână decât metode rudimentare, cum ar fi arzătoare de cocs confecţionate artizanal, pe care le amplasam în chesoane cu ajutorul muncitorilor”, a explicat maistrul Gheorghe Ciocârlan.

Pe lângă aceste probleme legate de vreme sau de tehnică rudimentară, şantierul, aşa cum se întâmpla mai peste tot în ultimii ani ai „Epocii de aur”, rămânea timp de două ore fără curent electric.

„Pentru noi era un adevărat dezastru să întrerupem activitatea timp de două ore, motiv pentru care trebuia să ne aprovizionăm permanent cu motorină pentru a avea cu ce alimenta generatorul care ne oferea autonomie”, a povestit inginerul Eugen Girigan.

Petrecerea de final

Momentul zero a venit la începutul lunii octombrie 1982, când a fost testat podul în mod clasic, cu un anumit număr de camioane încărcate şi staţionate pe structura proaspăt finalizată.

Pentru că totul a decurs fără incidente, s-a decis de comun acord că oamenii merită să aibă parte de o petrecere.

Din judeţul Botoşani au fost cumpăraţi un taur şi un porc, iar mai multe gospodine din Baia şi Bogata au gătit fripturi şi sarmale pentru constructori şi invitaţi, totul fiind udat cu bere şi vin.

O petrecere a avut loc chiar lângă pod, unde a cântat o fanfară, iar sătenii au dănţuit ca la orice bal.

O a doua sindrofie a avut loc la Căminul Cultural din Baia, unde au participat aproape 250 de oameni şi unde a cântat o a doua fanfară.

În final, toată lumea a fost mulţumită, constructorii pentru că au finalizat o lucrare dificilă, sătenii din Baia şi Bogata pentru că aveau o cale de legătură solidă în faţa inundaţiilor şi toţi laolaltă pentru că au avut parte de o petrecere pe cinste care a ţinut aproape 24 de ore.

Datele tehnice ale podului dintre Baia şi Bogata

La podul de peste râul Moldova dintre Baia şi Bogata s-a lucrat în medie cu 30 de oameni. Mai exact, au fost cinci, şase dulgheri şi doi, trei fierari-betonişti, dar şi mai mulţi muncitori necalificaţi, precum şi câţiva ingineri. În afara podului de 305 metri care a necesitat 280 de tone de oţel beton şi 1.000 de tone de ciment, constructorii au mai realizat şi câte 500 de metri de apărări pe ambele maluri ale Moldovei.

Valoarea podului a fost de 12.500.000 de lei, dar la final echipa care a lucrat la el l-a dat „la cheie” cu o economie de 1.250.000 de lei.