Evanghelia zilei

,,Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M-ați iubi pe Mine, căci de la Dumnezeu am ieșit și am venit. Pentru că n-am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis. De ce nu înțelegeți vorbirea Mea? Fiindcă nu puteți să dați ascultare cuvântului Meu. Voi sunteți din tatăl vostru diavolul și vreți să faceți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș de oameni și nu a stat întru|adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăiește minciuna, grăiește dintru ale sale, căci este mincinos și tatăl minciunii. Dar pe Mine, fiindcă spun adevărul, nu Mă credeți. Cine dintre voi Mă vădește de păcat? Dacă spun adevărul, de ce voi nu Mă credeți? Cel care este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultați, pentru că nu sunteți de la Dumnezeu. Au răspuns iudeii și I-au zis: Oare nu zicem noi bine că tu ești samarinean și ai demon? A răspuns Iisus: Eu nu am demon, ci cinstesc pe Tatăl Meu și voi nu Mă cinstiți pe Mine. Dar Eu nu caut slava Mea. Este cine să o caute și să judece. Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă va păzi cineva cuvântul Meu, nu va ved ea moartea în veac.”

Pasajul redă un dialog tensionat și profund între Iisus și un grup de iudei, care îi era fără dubiu potrivnic. Dialogul abordează teme foarte importante și complexe precum identitatea și autoritatea divină lui Iisus, relația om - Dumnezeu, adevărul perceput de cei ce prin viața lor sunt ai lui Dumnezeu și minciuna ca adevăr în care se află cei ce își trăiesc viața în umbra diavolului.

În cadrul acestui dialog, Iisus își afirmă răspicat originea divină (,,de la Dumnezeu am ieșit și am venit’’) și misiunea primită de la Dumnezeu. Hristos prezintă contrastul dintre cei ce trăiesc în ascultare și iubire de Dumnezeu și cei ce, lipsiți de harul divin, resping cuvintele lui Iisus, neînțelegând faptul că Mesia cel mult așteptat este în fața lor.

În acest dialog Iisus uzează o retorică foarte tranșantă, identificându-i pe iudeii care nu îi primesc mesajul, ca fiind  "din tatăl … diavolul", subliniind astfel opoziția dintre adevăr și minciună, între Dumnezeu și diavol.

Cei la care Hristos se referă acuzator sunt atât de orbi sufletește, încât ajung să susțină minciuna ca adevăr. Nereușind să accepte evidența minunilor pe care Hristos le înfăptuia, aceștia susțin că ar face aceste minuni ajutat fiind de o putere demonică (,,Oare nu zicem noi bine că tu ești samarinean și ai demon?”).

Iisus însă își susține integritatea respingând aceste acuze, arătând fără echivoc, că El cinstește pe Dumnezeu Tatăl (fapt pe care un om al diavolului nu l-ar fi făcut niciodată).

Dialogul se încheie cu o promisiune foarte profundă făcută de Iisus: ,,Dacă va păzi cineva cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac”, promisiune ce poate fi interpretată ca o aluzie la viața veșnică oferită prin credință și ascultare, dar și la un adevăr de o importanță capitală: cei ce cred în Dumnezeu și trăiesc conform voii Lui sunt feriți de moartea spirituală.

Relevanța acestui pasaj biblic în contemporaneitate poate avea ecou în diverse contexte ale vieții moderne. Concret, acest dialog polemic ne invită să reflectăm la natura adevărului, a relației noastre personale cu Dumnezeu și a impactului credinței asupra vieții cotidiene.

Un aspect ce se poate lesne constata în zilele noastre este întunericul spiritual și rațional în care cei ce trăiesc departe de Dumnezeu se pot rătăci. Astăzi , unii au ajuns să susțină că răul este bine, că păcatul este virtute sau ceva firesc și se luptă pentru a legifera acest lucru nerealizând că, prin asta sunt  "din tatăl … diavolul".