Mănăstirea Slatina şi-a serbat hramul

De marea sărbătoare a Schimbării la Faţă a Domnului, Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul - Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuţilor, a săvârşit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Slatina. Oficiată de ierarh alături de un sobor de preoţi şi diaconi pe o scenă special amenajată, slujba hramului a fost prilej de bucurie duhovnicească pentru credincioşii din satele şi oraşele învecinate cu mănăstirea.

Oaspeţi la sărbătoarea hramului Mănăstirii Slatina au fost stareţi şi maici stareţe de la mănăstirile din zonă. Răspunsurile liturgice au fost date de Corul psaltic „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, dirijat de părintele Dan Magdalena.

În cuvântul de învăţătură rostit la finalul Sfintei Liturghii Preasfinţitul Părinte Damaschin a vorbit despre importanţa şi semnificaţia sărbătorii Schimbării la Faţă a Domnului Iisus Hristos. „Nu se putea să trecem cu vederea Hramul cel mare al Mănăstirii Slatina. Este greu de organizat un hram în timp de pandemie, cu frică, unii dintre noi nu cu toată atenţia deplină, dar nu poate o boală, nu poate nimic în lumea aceasta să oprească pentru totdeauna mersul firesc al vieţii noastre şi al vieţii bisericeşti. Avem nevoie toţi de această tărie sufletească aşa cum au avut înainte de noi oamenii care au trăit în vremuri mai grele decât noi de a face să meargă viaţa înainte. Misiunea noastră este să înmulţim binele nu răul, să scoatem în faţă Lumina nu întunericul. Suntem creştini, suntem oameni ai Schimbării la Faţă întru Lumină, nu suntem ai lucrurilor care se fac întru ascuns şi la întuneric, cele dintru întuneric sunt ale întunericului, ale demonului şi ale stăpânitorului întunericului, lăsaţi-le lui, nu vă faceţi instrumente ale lucrării lui; el inspiră răul, el ne îndeamnă la rele, ale lui să rămână, noi să rămânem cu Taborul, cu lumina, cu pacea, cu bucuria, cu viaţa nu cu moartea. Întunericul e mormânt pierdut, e moarte, răul nu are consistenţă, nu există, există numai când îl fac, dacă nu fac un rău, el, răul, nu există. Dar Binele e Dumnezeu şi când fac un bine sunt al Lui Dumnezeu şi am ceva din Dumnezeu şi când propovăduiesc binele, când scot în faţă binele, când sunt mărturisitor al binelui sunt al Lui Dumnezeu şi Dumnezeu se bucură, mă binecuvântează şi mă consideră al Lui.”

Mănăstirea Slatina este ctitoria voievodului Alexandru Lăpuşneanu. A fost construită din piatră brută, între anii 1552-1564. După cronica vremii, sfinţirea locaşului a avut loc în 14 octombrie 1558. Voievodul ctitor a adus în mănăstire capul Sfântului Grigorie Teologul, aşezat în prezent pentru închinare în latura stângă a Sfântului Altar. Mănăstirea Slatina a trecut prin vremuri foarte grele: în timpul Primului Război Mondial a fost transformată în spital, unde călugării în vârstă îngrijeau răniţii, în timp ce călugării tineri slujeau ţara pe front. În 1932, sub domnia regelui Carol al II-lea, ÎPS Mitropolit Pimen Georgescu al Moldovei decide şi împlineşte refacerea Mănăstirii Slatina, aducând-o la forma şi valoarea ei iniţială. Alte lucrări de renovare s-au efectuat între anii 1968-1973, când s-au restaurat chiliile de pe latura de est, turnul porții și turnul-clopotniță. Astăzi, Mănăstirea Slatina este aşezare monahală de maici, stareţă fiind stavrofora Filoteea Mirăuţi.