Învăţătura şi rugăciunea

Studenţia e perioada cea mai frumoasă a vieţii. Ai trecut de adolescenţa învolburată, ai un statut nou, fără obligaţii, fără dificultăţi majore. Eşti student şi atât. Nimeni nu te poate arăta cu degetul că nu ai încă un serviciu sau să-ţi impute lipsa unor realizări profesionale sau familiale. Da, toate ar fi bune şi frumoase ca student dacă nu ar exista şi perioada examenelor. Sesiunile sunt momentele în care studenţia nu mai e dorită, mai ales dacă ai reuşit să intri la o facultate unde cursurile care trebuie parcurse nu sunt puţine şi nici uşoare.

Şi atunci ce faci? Înveţi şi te rogi. Te rogi ca să fii salvat. Un 5 e de ajuns pentru mulţi dintre cei mai puţin silitori. Despre învăţătură şi rugăciune este vorba şi în pilda de astăzi.

Ana este o studentă credincioasă, conştiincioasă şi harnică la învăţătură. Aproape întotdeauna primeşte nota maximă la toate disciplinele. Ana a fost întrebată de una dintre colege cum se face că reuşeşte să obţină note aşa de bune la examene.

Cea care întreba nu era aşa de silitoare şi adeseori lipsea de la cursuri.

Ana i-a răspuns: Îl rog pe Dumnezeu să mă ajute. Binecuvântarea Lui este un mare ajutor pentru mine.

Într-adevăr, aşa este? Atunci mă voi ruga şi eu.

A doua zi, ieşind de la un colocviu, colega Anei a izbucnit în plâns. S-a dus întins la Ana şi i-a zis nemulţumită: M-am rugat şi iată ce a ieşit! Nimic.

Cred că n-ai învăţat de ajuns, i-a răspuns Ana.

Învăţat? Eu m-am gândit că e doar treaba lui Dumnezeu ca să obţin o notă bună.

Hmmm, a te ruga şi a învăţa merg împreună. Cum crezi că ar putea Dumnezeu să ne ajute şi binecuvânteze în lucrarea noastră, dacă noi înşine nu luăm lucrurile în serios şi suntem leneşi la învăţătură?

Dumnezeu ascultă rugăciunea fiecăruia, dar noi toţi trebuie să ne facem partea noastră. Nu o să înveţe Dumnezeu în locul nostru şi nici nu putem să-L trimitem să fie prezent la cursurile la care trebuie să participăm. Succesul e asigurat doar atunci când omul îşi dă toată silinţa, iar în urma rugăciunii lui, Dumnezeu luminează mintea celui care învaţă.

 (Augustin Păunoiu, Ziarul Lumina)