Google
 
vineri, 6 dec 2019 - Anul XXIV, nr. 286 (7287)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,8246 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,4133 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe Google+ Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Iulius Mall Suceava
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |  Trimite pe Yahoo MessengerMessenger |   ø imagini |   ø fişiere video
Lucian AVRAMESCU

Lucian AVRAMESCU


Câtă bucurie, tot atâta nefericire

de
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)

Fiica mea cea mică, între acoperirea temelor pentru acasă, matematic multiple, dacă adunăm lecția de istorie a Chinei și scădem lecția de istorie a României, care nu se mai predă, la care plusăm algebrele și trigonometriile deghizate, pe cât de alambicate pe atât de inutile, tema la Comunicare, o disciplină care se chema în vremea mea Limba română, cele cinci exerciții la fizică, obține timp liber să cânte colinde.

Colindele sună, unele, ca-n copilăria mea. Altele, mai muzicale și sofisticate, fără Pruncul Iisus, dar cu o Marie Fecioară abundentă în rime, umplu până la refuz camerele cu pereți de piatră ale bătrânei și integral refăcutei mele case.

Copila cântă nesperat de frumos, cu o voce care atinge neatingeri muzicale nu doar la cântăreți mediocri ca mine. Neamurile ei cu concerte mondiale mă ceartă că n-o dau la școli muzicale, meditații cu vedete și conservatoare absente la Sângeru.

Crăciunul, care adie dinspre Ciortea, Budureasca și Brașov, a acaparat sufletul copilului care cântă aluziv despre daruri. Eu mă fac că nu pricep și las totul în seama lui Moș Crăciun, care de doi ani nu mai e. Spulberarea iluziei a echivalat cu o crimă comisă la școală de colegii care au părinți alergici la enigma sărbătorilor. Așa că fiica mea, chiar dacă știe că eu sunt Moșul, joacă împreună cu mine sceneta unei magii neatinse.

Ne prefacem amândoi, cât putem de corect, actori care cred în personajele piesei jucate în fața unui public care trebuie să râdă, să plângă sau să aplaude.

Azi am trecul Cricovul, într-o plimbare pe jos, plecând din casă în gumari să hrănesc poneița Peticica și prietenul ei de țarc, berbecul Burebista, văduv de o lună, după decesul soției lui încredințate unui cioban cu turmă pentru o fertilizare neincestuoasă. Din nefericita Mioara n-au rămas decât coarnele, cel puțin așa declară, cu mâna pe bâtă, ciobanul lui Milică, proprietar de turmă. A fost mâncată de jivinele codrilor, trăind melancolic, retrasă la marginea turmei cu care nu era învățată.

Peste Cricov, câțiva copii, ai unuia de lângă Sărățica, plecat în străinezii, adunau crengi uscate de sub un nuc al meu. Au crezut că-i cert și se pregăteau, încălțați în niște galoși nu mult diferiți de ai mei, să fugă, lăsând teanc vreascurile adunate. I-am chemat cu blândețe.

Voi știți colinde? Nu știau. Bunicul cu care locuiesc e semimut. Și eu sunt în conflict de două luni cu consoanele. Așa că în loc de Crăciun cu bucurii! pronunț un fel de C.ăciun cu bucu..ii! Mi s-a petrecut ceva ”tranzitoriu” în zona care are în răspundere ț și r, consoane de care mi-e dor și pe care când le aveam, nu le băgam în seamă.

Le-am dat niște bani nimeriți în jacheta de oraș pe care am luat-o din obișnuință. Soața nu mă lasă în curte și grădină cu țoalele ”bune”, că se zgârie și capătă noroi.

Hai să cântăm un colind. Și am cântat, cu copiii fericiți pentru avansul financiar la colind. Eu fără r și ț, despovărat de două consoane esențiale, ei repetând după mine un colind vechi din satul meu și al lor.

Oile lui Milică, mai puțin oaia mea, culegeau ierburile aspre de pe miriștile nearate. Ciobanul lui, un tânăr din satul vecin, Salcia, privea uimit, dintre doi câini cu jujiț la gât, spre a nu periclita viața inexistenților iepuri, spectacolul dat de mine și trei copii, sub un nuc bătrân de peste Cricov. Iată vin colindători, florile dalbe/Noaptea pe la cântători, florile dalbe…

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Câtă bucurie, tot atâta nefericire.
 Vizualizări articol: 1981 | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 5.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 5.0 din 5 voturi
Câtă bucurie, tot atâta nefericire5.055

Shopping City Suceava
MedClinic
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



Alte editoriale semnate de:
Tiberiu AVRAM
Tiberiu AVRAM
Sandrinio NEAGU
Sandrinio NEAGU
Adrian BOTEZATU
Adrian BOTEZATU
Sorin AVRAM
Sorin AVRAM
Lucian AVRAMESCU
Lucian AVRAMESCU
Ion CRISTOIU
Ion CRISTOIU
Adrian CIOROIANU
Adrian CIOROIANU
Cristian GHINEA
Cristian GHINEA
Alina MUNGIU-PIPPIDI
Alina MUNGIU-PIPPIDI
Robert TURCESCU
Robert TURCESCU
Ioan T. MORAR
Ioan T. MORAR
Dan APOSTOL
Dan APOSTOL
Angela FURTUNĂ
Angela FURTUNĂ
Mircea VASILESCU
Mircea VASILESCU
Alex Leo ŞERBAN
Alex Leo ŞERBAN
Pavel LUCESCU
Pavel LUCESCU
Ion DRĂGUŞANUL
Ion DRĂGUŞANUL

 

 

 

Toyota - Programul Rabla 2020
Formens Factory
Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Ştiri video

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Elia Studio - Salon de infrumusetare
Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei

Reteta Zilei

Bucataria pentru toti Chifteluțe de post din fulgi de ovăz Sunt pufoase, ușoare și au gust de carne de pui. Ideal este să fie prăjite chiar înainte de consum, ca să fie crocante la exterior. Calde sunt cele mai gustoase.Avem nevoie de:200 g fulgi de ovăz, 250g apă caldă, 2 cartofi, 4 cepe medii, o... Citeşte