Strategii de reglare emoțională

Emoții de bază au fost studiate îndelung de către Paul Ekman, care le-a identificat la diverse culturi, pe toate continentele, chiar și în cele mai îndepărtate triburi ale lumii: furia, frica, dezgustul, mânia, bucuria, disprețul și tristețea reprezintă repertoriul emoțional de bază pe care-l avem, iar toate celelalte emoții pe care le trăim sunt valențe (derivate) pozitive sau negative, de intensitate mai scăzută sau mai mare a emoțiilor de bază.

Dimensiunile emoțiilor se referă la substratul fiziologic (puls accelerat, transpirație, modificări ale mușchilor faciali etc.), comportamentul derivat din emoții (luptă, fugi, îmbrățișează, sari în ajutor, spune un compliment), evaluarea cognitivă și trăirea subiectivă a emoției.

Dimensiunea cognitivă a emoțiilor se referă la evaluările pe care individul le face mediului, și care-l ajută la descifrarea și înțelegerea realității.

Rosenman (1991) vorbește despre câțiva „decodori” ai emoțiilor, foarte importanți în evaluarea pe care o facem mediului: eveniment (așteptat/neașteptat), stare situa­țio­nală (consistent/inconsistent motivațional), aversiv/apetitiv, probabilitate (cert/incert), poten­țial de control (scăzut/crescut), sursa problemei (factori caracteriologici/noncaracteriologici) și agentivitate (circumstanțe/alte persoane/sine).

Cu alte cuvinte, emoțiile oferă un sens coerent lumii înconjurătoare: tristețea ne arată pierderea, vinovăția ne arată încălcarea unor norme morale, bucuria ne arată satisfacția unei reușite și toată gama de emoții pe care le trăim oferă culoare și înțeles experien­țelor avute.

O semnificativă parte din tulburările psihice cunoscute survin pe fond emoțional (depresia, anxietatea generalizată, tulburarea de panică etc.), iar reglarea emoțiiilor este o reală provocare pentru o persoană care experimentează o tulburare mintală.

Strategiile de reglare emoțio­nală sunt utile și necesare tuturor oamenilor, întrucât anumite emo­ții (fie pozitive, fie negative), trăite la intensitate sau sub intensitate pe o perioadă mai lungă, ne predispun la dezvoltarea diverselor tulburări mintale.

Anxietatea (teama) este o emo­ție normală, filogenetică, adaptativă, însă, dacă printr-un stil de gân­dire irațional, caracterizat de catastrofare și generalizare („Sunt cel mai slab om de pe Pământ și toți sunt împotriva mea”, de exemplu), eşti predispus ca în timp să dezvolţi tulburarea psihologică de anxietate generalizată sau alte tulburări.

O primă strategie de reglare emoțională este acceptarea. Acceptarea poate fi antidotul ruminării (adică a te gândi obsesiv la un gând), iar ruminarea joacă un rol important în depresie. Prin cultivarea exercițiului acceptării, emoțiile negative se reglează (sau stabilizează) și putem depăși mai ușor o situație dificilă.

Reinterpretarea pozitivă, alături de punerea în perspectivă sunt strategii de reglare emoțio­nală care ne ajută să extragem as­pectele pozitive dintr-un eveniment negativ, și astfel să împiedicăm catastrofarea sau alt tipar disfuncțional de gândire.

Deși pot părea simple sau rudimentare, aceste strategii oferă o valență total diferită unei ex­pe­riențe neplăcute (sau evenimentelor aversive ale vieții în general), ajutându-ne să integrăm expe­rien­țele dureroase și să ieșim mai for­tificați interior și mai înțelepți din ele. Fără să ne dăm seama, să fim conștienți de aceasta, perpetuăm poate întreaga viață tipare disfuncționale de gândire, însă schimbarea este un parcurs care se desfășoară de-a lungul întregii existențe, iar succesul este direct proporțional cu măsura implicării active în proces.

(Alina A. Rotaru, Ziarul Lumina)