Puterea femeilor

William Golding, un celebru romancier britanic contemporan, laureat cu Premiul Nobel pentru literatură în 1983, scria despre femeile din zilele noastre următoarele: „Eu cred că femeile greșesc amarnic când pretind că sunt egale cu bărbații; ele sunt de departe superioare și întotdeauna au fost.

Orice ai da unei femei, ea îl va îmbunătăți. Dacă-i dai o casă, ea îți va da un cămin, dacă dăruiești iubire, ea îți va naște un copil. Dacă-i dai alimente, ea îți va da hrană. Oferă-i un zâmbet și ea îți va trimite inima ei. Femeia înmulțește și sporește tot ce i se oferă”.

Cum stăm atunci cu definiția „femeia reprezintă sexul slab”? Se mai verifică ea? Pilda ce urmează ne demonstrează că nu.

În Scriptura Vechiului Testament se vorbește despre povestea a trei tineri, gărzi de corp ale împăratului persan Darius, care au făcut o competiție între ei. Fiecare trebuia să scrie ce consideră a fi cel mai puternic pe pământ. „Să vedem al cui exemplu va fi mai tare, iar al cărui cuvânt va fi mai înțelept, aceluia îi va da lui regele Darius daruri și laude mari.”

Unul a scris că cel mai tare este vinul, al doilea că este regele, iar al treilea, cel mai înțelept, pe nume Zorobabel, a spus că cele mai tari sunt femeile, iar peste toate este mai tare adevărul. Auzind despre această competiție, regele a poruncit ca fiecare dintre tineri să explice opțiunea sa, în prezența tuturor bărbaților de stat. Zorobabel a avut o cuvântare lungă în care a spus: „O, bărbaţilor! Drept este că cel mai mare este regele, şi mulţi sunt oamenii, şi tare este vinul! Dar cine îi stăpâneşte sau cine domneşte peste ei? Au nu sunt femeile? Femeile au născut pe regele şi pe tot poporul care stăpâneşte marea şi pământul. Şi din ele s-au născut, şi acestea au crescut pe cei care sădesc viile, din care se face vinul. Ele fac îmbrăcămintea oamenilor, şi tot ele prilejuiesc mărirea oamenilor, şi oamenii nu pot fi fără de femei. Şi de vor aduna aur şi argint şi tot lucrul frumos, când văd o femeie frumoasă la chip, Pe toate acestea lăsându-le, la ea caută şi cu gura căscată privesc la ea, şi toţi pe ea o aleg mai mult decât aurul şi decât argintul şi decât tot lucrul frumos. Lasă omul pe tatăl său, care l-a hrănit, şi ţara sa, şi se lipeşte de femeia sa. Şi cu femeia lui îşi dă sufletul şi nu-şi mai aduce aminte nici de tatăl său, nici de mama sa, nici de tară. Şi din acestea se cuvine să ştiţi voi că femeile vă stăpânesc. Oare nu trudiţi şi osteniţi, şi toate le aduceţi şi le daţi femeilor, şi ia omul sabia sa, şi iese la drumuri să tâlhărească şi să fure, şi plutesc pe mare şi pe fluvii, și pe leu vede şi în întuneric merge, şi ceea ce fură şi răpeşte şi jefuieşte, iubitei aduce?

Şi mai mult iubeşte omul pe femeia sa, decât pe tatăl său şi pe mama sa. Şi mulţi şi-au ieşit din minţi din pricina femeilor şi au ajuns robi pentru ele. Şi mulţi au pierit, au greşit şi au păcătuit din pricina femeilor. Şi acum nu-mi credeţi mie?

O, bărbaţilor! Cum nu sunt tari femeile, de vreme ce fac acestea?” (Ezdra 4, 14-32).

(Augustin Păunoiu, Ziarul Lumina)