Hristos a venit pe pământ ca să ne dăruiască Cerul

După Avraam un alt strămoş este Isaac. Acesta a primit de voie să fie jertfit, cum i-a spus Dumnezeu tatălui lui, de aceea a şi fost binecuvântat. Acelaşi lucru l-a primit şi Hristos, să Se jertfească din ascultare faţă de Tatăl.

Alt strămoş este Iacov, care înseamnă Israel, minte văzătoare de Dumnezeu. Este omul care are ochii vulturului duhovnicesc, Îl simte pe Dumnezeu, înţelege şi contemplă tainele dumnezeirii. Cine însă i-a descoperit aceste taine? Hristos. El Însuşi a pogorât de la Tatăl Lui şi ne-a spus Cine este Tatăl Ceresc. Prin urmare, ca şi Isaac şi Avraam, la fel şi Iacov a fost preînchipuire a lui Hristos. A fost numit Israel ca să închipuie prin viaţa lui că înlăuntrul lui lucra Hristos Însuşi. Iosif, fiul lui Iacov, în ciuda faptului că a fost vândut ca rob în Egipt, în final a salvat pe Israel. Acelaşi lucru a făcut şi Hristos, a lăsat cerurile, S-a înstrăinat pe pământ, la noi, păcătoşii, ca să ne dăruiască cerul. Iosif, aşadar, a devenit mântuitor şi a prorocit despre Hristos că va fi drept.

Este minunat cum lucrează Dumnezeu. Când evreii au devenit robi egiptenilor şi sufereau, Moise i-a mântuit scoţându-i din Egipt. Iosif i-a pus în Egipt, Moise i-a scos din Egipt. Şi cei doi şi-au dat viaţa lor ca să fie în ei Hristos. De asemenea, Moise era legiuitor al Vechiului Testament, în timp ce Hristos al Noului Testament. Pe Moise l-a urmat Iisus, fiul lui Navi, care înseamnă mântuitor. Totuşi Mântuitor prin excelenţă este Hristos. Aşadar, Iisus al lui Navi era preînchipuire a lui Hristos. Alt strămoş care a îndurat multe este Iov, care a preînchipuit Pătimirile lui Hristos.

Să ne referim şi la un alt nume, la Raav. Aceasta era o desfrânată închinătoare la idoli. Ce lucru măreţ! Printre strămoşii lui Hristos nu erau numai oameni drepţi, ci şi păcătoşi. Desfrânata Raav a devenit strămoaşă a Preasfintei şi a lui Hristos. Deşi era desfrânată, Hristos nu a părăsit-o. Pe păcătos, pe vinovat, pe ucigaş, pe toţi îi primeşte Dumnezeu când vor să slujească taina mântuirii şi a Bisericii.

Mântuirea desfrânatei a devenit preînchipuire a mântuirii neamurilor de către Hristos, fiindcă neamurile săvârşiseră desfrânare duhovnicească. Părăsiseră pe Adevăratul Dumnezeu şi au devenit închinători la idoli. O desfrânată, preînchipuire a lui Hristos!

Cum le primeşte pe toate Dumnezeu! Abis este dragostea Lui!

În continuare, Roboam, Abia, Manase, Solomon şi mulţi alţi regi şi împărătese au devenit strămoşi ai lui Hristos, deşi erau păcătoşi. Ajunseseră până la tartarul osândei, făcând păcate înfricoşătoare şi închinări la idoli, Dumnezeu totuşi i-a chemat şi pe aceştia şi i-a primit să slujească taina mântuirii şi a Bisericii. Astfel au lucrat împreună şi au contribuit şi aceştia la dumnezeiasca iconomie. Prin urmare, Hristos, mai înainte de a Se naşte, a lucrat pretutindeni, în păcat, în dreptate, pe pământ, în cer.

Să trecem acum la David, cel mai bun şi mai drag chip al lui Hristos. David a spus cele mai multe şi mai inteligibile profeţii despre Hristos.

Dacă vom citi viaţa prorocilor, vom vedea că Dumnezeu a spus unuia, lui Osea, să se însoare cu o desfrânată, altuia, lui Isaia, că îl vor tăia cu fierăstrăul iudeii, lui Ieremia că îl vor ucide. În robie, babilonienii l-au aruncat pe Daniel în groapa cu lei, pe cei trei tineri în cuptorul cu foc. Iona a căzut în mare, prorocul Ilie a urcat la cer. Toţi erau preînchipuiri ale lui Hristos. Hristos era, este şi va fi pretutindeni. Acesta este Cel Care Se naşte şi acum pentru noi, din strămoşi până la Ioachim şi Ana, până la Iosif şi Preasfânta.