Sfântul Nicolae, întruchiparea dărniciei lui Dumnezeu

Viaţa Sfântului Nicolae este foarte puţin cunoscută. Nu există o biografie detaliată a vieţii sale, întrucât mai toate elementele biografice au apărut târziu şi nu au putut fi demonstrate. Sfântul Nicolae a trăit la sfârşitul secolului al III-lea, începutul secolului al IV-lea. Tradiţia Bisericii consemnează că Sfântul Nicolae s-a născut într-o familie bogată în localitatea Patara, în provincia Lichia, din partea asiatică a Turciei de astăzi. Numele său, Nicolae, vine de la „nicao“ care înseamnă „a învinge“, „a birui“, şi „laos“, care înseamnă „popor“. Astfel, Nicolae se traduce prin sintagma „învingător/biruitor de popor“.

Ales episcop în urma unei viziuni trimise de Dumnezeu

Încă din copilărie, Sfântul Nicolae a dat semne de comportament spiritual excepţional, iar în timpul tinereţii s-a remarcat prin purtare aleasă, post, discernământ şi viaţă duhovnicească intensă. A studiat la cele mai bune şcoli, unde s-a remarcat prin inteligenţa sa, iar în bisericile în care intra uimea pe toţi prin blândeţe şi nobleţe sufletească. Întrucât unchiul său era episcop la Patara, Nicolae a stat o vreme la Mănăstirea Patara, unde a devenit preot.

După moartea părinţilor săi, Teofan şi Nona, Nicolae a renunţat la toată averea pe care aceştia i-au lăsat-o. A împărţit-o săracilor şi a plecat în pelerinaj în Ţara Sfântă. Când s-a întors de la locurile sfinte, a mers la Mănăstirea Sionului, întemeiată de unchiul său. Îndemnat de Dumnezeu, s-a reîntors apoi în cetatea Mira, pentru a trăi între oameni. După moartea arhiepiscopului Mirei Lichiei - astăzi un mic sătuc sub un alt nume, în Turcia -, Sfântul Nicolae a fost ales în fruntea acestei eparhii, în urma unei minuni. Tradiţia spune că Dumnezeu s-a arătat în vis unui episcop bătrân, pe care l-a îndemnat să pună arhiepiscop pe primul bărbat care va intra a doua zi în biserică. Nicolae a refuzat la început această funcţie, însă Mântuitorul i s-a arătat în vis, dăruindu-i Evanghelia şi îndemnându-l să primească noua demnitate.

Mare teolog şi apărător al credinţei creştine

Ca arhiepiscop, Sfântul Nicolae a avut o activitate deosebită. S-a îngrijit cu mare atenţie de păstoriţii săi, fiind tot timpul acolo unde era nevoie de el. A ajutat pe săraci, i-a primit pe cei păcătoşi, a apărat credinţa de erezii şi de persecutorii păgâni, el însuşi fiind chinuit de soldaţii împăraţilor Diocleţian şi Maximian, care au încercat să distrugă creştinismul şi să reintroducă religiile păgâne. El a continuat să apere legea lui Hristos, mergând prin cetate şi distrugând toate statuile zeilor la care se închinau păgânii.

În jurul anului 305 a fost întemniţat, dar atunci când pe tronul Imperiului Bizantin a urcat Constantin cel Mare (305-335), Sfântul Nicolae a fost eliberat, iar creştinii nu au mai fost persecutaţi. „Ştim despre Sfântul Nicolae că este arhiereu şi mare făcător de minuni. Şi tot ceea ce ştim despre el se găseşte în Acatistul său. Este vorba de o expunere a minunilor pe care le-a săvârşit, de profilul său moral, pe care mai mult îl deducem decât îl ştim, din cauză că sunt foarte puţine, aproape inexistente, menţiunile documentare care să ateste cu exactitate elementele concrete din viaţa Sfântului Nicolae. A fost un om de o foarte mare cultură teologică, o autoritate în domeniu şi un om cu un profil moral model. Din acest motiv, adesea este pus alături de apostoli“, ne explică pr. Dan Sandu, lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi şi preot 2 la Biserica „Sfântul Nicolae“ - Domnesc.

Sfântul Nicolae este cel mai ecumenic sfânt - continuă părintele lector - pentru că ţine de Biserica nedespărţită, adică Biserica Sinoadelor ecumenice, aşa cum o numeşte PS Kallistos Ware. A fost un om a cărui autoritate era recunoscută în toată Biserica de la vremea respectivă. Este ecumenic şi pentru că este un sfânt cinstit în toată creştinătatea. Chiar şi în tradiţia creştină, de tip protestant, de exemplu, unde s-a interzis cinstirea sfinţilor, Sfântul Nicolae a continuat să fie cinstit. El apare peste tot ca o figură proeminentă, care excelează în generozitate, în bunătate. Din acest motiv a şi fost pus în legătură cu Crăciunul. Şi tocmai de aceea se spune că sărbătorile de iarnă încep la Sfântul Nicolae, care este modelul uman al dărniciei lui Dumnezeu - Creatorul, care dă pe Fiul Său lumii la timpul potrivit, adică la Crăciun.

Pe lângă faptul că este un sfânt ecumenic, este şi un mare teolog şi apărător al credinţei. Îndreptător al credinţei, pentru că el a fost cel mai vehement apărător al învăţăturii despre Mântuitorul Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu şi Dumnezeu adevărat, la Sinodul I Ecumenic.

Primul care a vorbit despre cinstirea Maicii Domnului în Biserică

Această adunare din anul 325, la care au participat 318 episcopi din toată lumea, a fost convocată la Niceea de Constantin cel Mare, pentru a combate erezia lui Arie. „Ce mă face să spun că era un mare teolog: era un om cu o cultură extraordinară şi cu un profil moral desăvârşit. A fost unul dintre foarte puţinii care au luat cuvântul la Sinodul I Ecumenic. Se spune despre Sfântul Nicolae că a condamnat erezia lui Arie, iar această condamnare a fost atât de vehementă, atât de convingătoare şi el a fost atât de supărat de atitudinea lipsită de credinţă a lui Arie, încât l-ar fi pălmuit chiar pe acesta. Faptul că a apărat-o pe Maica Domnului ni-l arată pe Sfântul Nicolae ca teolog şi ca cel care a vorbit pentru prima dată despre cinstirea Maicii Domnului în Biserică. Adică, a-L recunoaşte pe Mântuitorul Iisus Hristos ca fiu al lui Dumnezeu întrupat presupune, implicit, a o recunoaşte pe Maica Domnului ca Născătoare de Dumnezeu. Deci, nu putem rupe hristologia de mariologie“, precizează părintele Sandu.

Pe lângă faptul că a fost un mare teolog, adaugă acesta, Sfântul Nicolae a fost şi un episcop adevărat, pentru că el ştia tot ce se întâmplă în eparhia sa. Era un episcop foarte pragmatic, care intervenea ori de câte ori era nevoie, lucru care arată şi vocaţia socială a Bisericii.

Santa Mana pentru credincioşi

Nu se ştie cu exactitate anul în care Sfântul Nicolae a plecat la Hristos, unele surse indicând anul 340, iar altele 350. Se ştie doar data, respectiv cea la care astăzi îl cinstim pe Sfântul Nicolae, 6 decembrie. În anul 1087, moaştele sale, care rămăseseră în Mira Lichiei, au fost transferate la Bari, în Italia, de frica expansiunii musulmane. „Acolo este o criptă unde sunt îngropate moaştele Sfântului Nicolae. Din acest mormânt, săpat cam la doi metri sub pământ, pentru că au vrut să fie protejate de eventualele invazii sau profanări, se spune că izvorăşte un lichid incolor, care se numeşte Mana sau Santa Mana. E ca un fel aghiazmă, un mir mai fluid. O dată pe an, episcopul locului face o slujbă şi extrage cu o seringă această Santa Mana, pe care o amestecă cu apă, o binecuvântează şi apoi o împarte credincioşilor“, continuă părintele Sandu. O parte din mâna dreaptă a Sfântului Nicolae se află în Biserica „Sf. Gheorghe“ Nou din Bucureşti.

(Sursa: Ziarul Lumina)