Alina MIHĂESCU

Odată cu apropierea sărbătorilor de iarnă apăsăm pedala „consum”. Încet, încet, aglomeraţia şi ambientul de criză ne face s-o împingem până la fund. Ajungem să cumpărăm orice, nu neapărat frumos şi nici util, nu numai pentru noi; cumpărături să fie! Satisfacţia cardului golit e nepreţuită, cadourile de Crăciun, pretextul perfect. Ajuns la nivel de fenomen, shopping-ul nu se face întâmplător, ci după recomandări ale deţinătorilor de know-how. Cetăţeanului urban, cu acces la informaţii, îi sunt livrate tendinţele acestui an. Abia după aceea omul de mall poate purcede. Cel mai adesea noutăţile din tehnologie ţin capul de afiş dar, de fapt, nu lipseşte nimic: bijuterii, îmbrăcăminte, cosmetice, decoraţiuni, obiecte pentru casă, maşină sau birou, care de care mai nefolositoare dar, nu-i aşa?, la modă. Este argumentul suprem care ţine loc de orice chestiune care, la prima vedere, incomodează, inclusiv un preţ nejustificat de mare. Și dacă totuşi rămâne o undă de îndoială, aceasta se risipeşte – o dată pe an e Crăciunul, deci merită efortul. În toată această operaţiune pierde nu doar cumpărătorul luând astfel de decizii, dar şi destinatarul cadourilor. Asta deoarece, cu toată upgradarea la trend, există totuşi o tendinţă care se menţine în top de la un an la altul cu încăpăţânare. Constanta tuturor sărbătorilor, indiferent de secol, este cumpărarea cadourilor neinspirate, zisă şi aruncarea banilor pe fereastră. Cel mai adesea, asta ni se trage de la cap, pentru că alegem cadourile în funcţie de ce ne place nouă şi mai puţin de ce le-ar plăcea destinatarilor sau pur şi simplu nu gândim. Ajungem astfel să oferim stilouri oamenilor nedezlipiţi de laptop şi telefon, maşini de bărbierit bărboşilor dintotdeauna, cravată unuia ce n-a purtat costum în viaţa lui sau un city-break colegei care suferă de fobie de avioane. Numărul cadourilor aiurea este atât de mare încât pe seama acestui subiect s-au făcut studii şi statistici. Sute de milioane de euro se cheltuiesc anual pe cadouri nedorite şi neapreciate, în timp ce unul din zece europeni se îndatorează pentru a putea face cadouri. Românul este campion şi în privinţa acestui indicator, dar ce nu face el, numai să nu iasă drept săracul clasei?