Influenţa grecească în onomastica românească

În limba română, au intrat din limba greacă termeni utilizaţi atât ca nume de familie, cât şi ca nume de botez. Între acestea amintim, de exemplu, masculinele cu finala -a, precum: Sava (din ind. Sabbas), Anania (din ebr. Hananiah, tradus: pe care Dumnezeu, în mila lui, l-a dăruit), Kosma (din gr. Kosmos/ordine, podoabă), Kuza (reducţia de la Kantakuzinos), Nikita (gr. Nikitas/învingător). Alte masculine cu finala -ă au intrat prin filieră slavă: Dănilă (din Daniel/Daniil), Samoilă (Samuel), Rafailă (Rafael). De asemenea, finala -eos din greacă a devenit -ei în onomastica slavă, de unde româna a preluat nume ca: Andrei, Doroftei, Macovei, Matei, Timotei. Menţionăm că unele nume sunt înregistrate cu două variante funcţionale: Anton/Andon, Constantin/Constandin, Pandele/Pantelimon.

Pentru a evidenţia rolul pe care l-au exercitat numele greceşti asupra sistemului onomastic românesc, prezentăm câteva dintre cele mai frecvente unităţi, precizând sensurile şi statutul pe care îl au în româna actuală (nume de botez, nume monahale şi/sau patronimice): Antipa, însemnând în locul tatei, este utilizat rar şi apare, în special, ca nume de familie; Atanasie, care se traduce nemurire (de la Thanatos/moarte), apare ca prenume (de la care s-a format hipocoristicul Sică) şi foarte rar ca nume de familie, pentru care se cunosc variantele: Atanase, Tănase, Tănăsescu, dar şi Tase (o reducţie de la numele de bază); (H) Ariton, cu sensul de înviere, a fost utilizat ca prenume în secolul al XIX-lea şi la începutul sec. XX (sunt cunoscuţi lingviştii Hariton Tiktin şi Ariton Vraciu), apoi s-a specializat ca patronimic.

 

Sunt exclusiv nume de familie: Arhip, cu sensul care conduce un cal, Arghir (argint), Carp (fruct), Conachi (măgulire), Copos (chel), Despot (stăpân; termenul apare şi ca adjectiv, cu sensul de tiran). Despina este un epitet luat de fiica sau soţia unui despot, fiind întâlnit astăzi ca prenume feminin), Gaspar (vistier; termenul se înregistrează şi în iraniană, fiind unul din cei trei magi care I s-au închinat lui Iisus în Betleem; în limba română, apare cu grafia Gaşpar), Glicherie (dulce; sensul de bază motivează şi denumirea lichidului glicerină), Lambru (de la verbul lambo/a lumina, a străluci; formele Lambrior, Lambrino sunt derivate tot de la acesta), Parhon provine din Partenie (gr. virginal). Totodată, intră în aceeaşi categorie Platon, format de la adjectivul plat, termenul fiind utilizat pentru prima dată ca poreclă a celebrului filosof grec (apare astăzi ca patronimic în anumite zone din Ardeal, în special în judeţul Harghita), Trofin, care înseamnă nutritor, nutrit, Vlasie, cu sursă în latinescul Blasius (bâlbâit, şontorog), generând şi numele de familie: Vlas, Vlase, Vlasie.

 

Sunt utilizate în special ca nume de familie şi, rar, ca nume monahale: Arsenie, cu sensul de bărbat (a devenit cunoscut prin ieromonahii Arsenie Boca, Arsenie Papacioc), Gherasim (dar de onoare), Eftimie (voie bună), Elefterie (liberal, generos, provenit de la lefter/fără), Calist (prea frumos; a format numele Calistrat, Calistru, Calistiţa), Chir, Chira/Kir, Kira (domn, doamnă; apar cu variantele derivate: Chirion, Chirilă, Chiriţă, Chiriţescu, Chiriţa, Chiriac, Chirovici, utilizate ca nume de familie; precizăm că femininul Chiralina este un compus din Chira şi Elena), Palamon (mână), Panaghiot (prea sfânt), Spiridon (cu sensul de paneraş; substantivul apare cu formă redusă în prenumele Spiru şi în toponimul Dealul Spirii), Stratilat (general), Straton (oaste), Stavru (cruce).

Sunt cu precădere nume de botez şi, uneori, nume monahale: Cleopatra (gloria tatălui), Ecaterina, care provine din masculinul Ekateros, Ekatos, însemnând care loveşte de departe (considerată caracteristica lui Apollo). Remarcăm că, regional, acesta din urmă apare utilizat şi fără E: Catrina, Catarina, Katerina, Katarina, dar se întâlneşte şi cu varianta hipocoristică Kati/Katy. Eliodor se traduce prin darul soarelui, fiind preferat cu formele Eleodor, Aliodor; Eufrosin înseamnă bucuros, vesel, iar femininul Eufrosina o desemnează pe una dintre cele trei graţii. Evdochia, tradus prin bună voinţă, apare şi cu forma scurtă, Dochia, care evocă personajul mitologic, metaforă a Daciei din etnogeneza românilor; Evgheni înseamnă nobil, fiind preluat şi ca substantiv comun în limba rusă; Filimon are sensul de cel care sărută, Fotina, semnificând luminoasă (format de la Fota/lumină) se foloseşte atât ca nume de familie, cât şi ca prenume feminine, cu forma diminutivată Fotinica; Ipatie a însemnat consul; în limba română actuală, se înregistrează ca termen de bază în toponimul Ipoteşti; Lampadie este un derivat diminutival de la verbul lambo, traducându-se prin făclie mică, Macarie are sensul de cel fericit, Melania a fost la origine un adjectiv, însemnând întunecată, neagră, Meletia se traduce prin grijă, Metodie înseamnă cercetare, metodă, Porfirie are sensul de purpură, Nicanor provine de la nike, însemnând victorie precoce, Nichita se traduce prin biruitorul, Nona era utilizat ca apelativ, echivalent cu mama (forma Non înseamnă tată şi apare foarte rar), Ochean este reluarea numelui zeului mării, Olimp, dezvoltat din tema gr. limp/lamp/lambo (a străluci); acesta era numele misteriosului munte grecesc (astăzi Balcani), considerat lăcaş al zeilor; de aici s-au format Olimpiu, Olimpia. Onisifor înseamnă care aduce folos, Orest are sensul de muntean. Pache este o reducţie de la Parascheva şi este folosit hipocoristic (celebru a rămas prin fostul primar şi prefect al Capitalei, Pache Protopopescu, al cărui nume a fost dat cunoscutului bulevard bucureştean), Pantelimon provine din Panteleimon/de tot milos, de aici formându-se numele de familie: Pintilie, Pandia, Panta, Panc, Panea, Panciu, Pandele. Rodion este denumirea locuitorului din insula Rhodos (putând avea sensul de trandafir), Sevastian înseamnă venerat, fiind utilizat mai mult cu varianta Sebastian. Stelian înseamnă coloană, sprijin, de aici formându-se şi Sterian, cu fonetism modificat, specializat pentru numele de familie. Teoctist se traduce creat de Dumnezeu. Tot ca nume compus cu Theo înregistrăm şi câteva prenume: Teofil - iubit de Domnul, Teoharie înseamnă mila lui Dumnezeu, Theodoros este un echivalent al sl. Bogdan/darul lui Dumnezeu; în onomastica românească, apare fără finala -os. Zinaida/Zenaida are sensul de zână; apare şi cu forma redusă Zinca, dar şi ca bază în Zinovie/Zenovie/Zenovia (de la zeus, forţă).

 

În tradiţia românească, au fost preferate ca nume monahale: Galeriu (calm, senin; există opinii care susţin că ar fi dat şi termenul Ler, prin reducţie fonetică, ca în Lie, din Ciocârlie, dar şi numele de familie Lera, Leru), Gherontie (bătrân), Ghelasie (cel care râde; este cunoscut prin numele Sfântului Ieromonah de la Râmeţ), Hrisostom (gură de aur; termenul este format de la hris/aur şi stoma/gură; precizăm că hri- a generat şi toponimul Hârşova, cu transformarea lui în Hâr), Hrisant (floare de aur; a dat numele de familie Rizescu, Riza), Ieronim (nume sfânt), Filote(i) (piosul, iubitor de Dumnezeu) apare utilizat mai ales ca prenume feminin, Filoteia, cu varianta Filofteia, numele cunoscutei muceniţe de la Curtea de Argeş), Foca (apărător de foc, de incendii, întâlnit atât pentru masculine, cât şi pentru feminine), Neofit (convertit/nou), Palaghia (marină/mare; de aici provine şi numele de familie Pelea), Polixenia (prea ospitalieră), Sofronie (cu spirit sănătos, înţelept), Teofilact (protector), Teodul (robul lui Dumnezeu), Teofan (arătarea lui Dumnezeu), Teofor (purtător de Dumnezeu), Zilotul (zelos), Zosima (centură).

Alte nume care au etimologii greceşti sunt fie mitonime, fie hipocoristice, ori reducţii sau variante de la nume consacrate etc.: Ehova (zeu unic) apare ca mitonim, Evanghel(ia) (bine vestitor) este utilizat rar ca nume de botez (de regulă, cu forme feminine sufixate: Evanghelina), fiind cunoscut ca denumirea generică a scrierilor sfinte, la învăţăturile cărora se raportează Liturghiile duminicale; Lache este un hipocoristic de la Anghel (înger), Istrate provine din Evstatie, Iurie provine din Gheorghe, Nestor este o variantă fonetică a lui Nistor, Ghica are ca sursă Gheorghe, Ilona (cu frecvenţă în Ardeal, datorită prezenţei acestui prenume în onomastica maghiară), ca şi Ilinca, provine din Elena (tradus: care aparţine Greciei). Magher, cunoscut azi numai ca nume de familie, cu forma Magheru, a însemnat bucătar; Licarion, cu sensul de lup, a format numele de familie Licareţi/Licăreţi; Lidia este nume etnic, de la o provincie de pe coasta Asiei Mici. (Prof. Univ. Dr. Magda Jianu, Ziarul Lumina)