Să fim liberi, dar responsabili pentru faptele noastre

„Şi încă vorbind El mulţimilor, iată mama şi fraţii Lui stăteau afară, căutând să vorbească cu El. Cineva I-a zis: Iată mama Ta şi fraţii Tăi stau afară, căutând să-Ţi vorbească. Iar El i-a zis: Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei? Şi, întinzând mâna către ucenicii Săi, a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei. Că oricine va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela îmi este frate şi soră şi mamă. În ziua aceea, ieşind Iisus din casă, şedea lângă mare. Şi s-au adunat la El mulţimi multe, încât intrând în corabie şedea în ea şi toată mulţimea sta pe ţărm.” (Matei 12, 46-50 şi 13, 1-2)

Oare ce înţelegem noi din cuvintele rostite de Domnul Iisus Hristos: „Cine face voia Tatălui Meu Cel din ceruri, acela Îmi este şi frate, şi soră, şi mamă”? Uneori ne poticnim când este vorba de voia lui Dumnezeu. Afirmăm: eu sunt un om liber şi pot decide asupra faptelor mele şi a modului cum vreau să-mi duc viaţa! Aşa este, suntem liberi şi putem decide ce vrem sau nu vrem să facem. Sau aşa ar trebui să fie! Însă nu trebuie să uităm să fim şi responsabili pentru faptele noastre. Se poate constata că atunci când ne depărtăm de poruncile divine cădem uşor în păcate, scădem în virtuţi şi decădem de la statura de moştenitori ai Împărăţiei lui Dumnezeu. Ne-am deprins ca atunci când săvârşim un rău sau când dăm peste obstacole să aruncăm vina pe soartă, pe duşmani sau lipsa norocului. Uităm prea uşor că atunci când facem voia lui Dumnezeu suntem fii ascultători şi plinitori ai poruncilor Domnului Hristos. Abia atunci nu mai suntem robi ai nimănui, ci cu adevărat suntem fiii lui Dumnezeu. (Pr. Dumitru Păduraru, Sursa: Ziarul Lumina)