Gabriel MANȚĂ

Supărarea nu-şi are locul, are dreptate Şumudică, după acel 0-4 de la Roma. Mulţi dintre băieţii lui se pot retrage, căci nu cred că pot realiza mai mult decât să joace într-un meci oficial contra unui fotbalist-legendă în viaţă, precum Francesco Totti. Peste ani, vor putea spune „am fost acolo”, restul păleşte. În schimb, Steaua are ce regreta, practic i-a scăpat din mână pe cei de la Villarreal, care au jucat slab, după cum a recunoscut tranşant şi antrenorul lor. E drept, spaniolii au ales să meargă pe minima rezistenţă, le este suficient să nu piardă în deplasare şi să-şi ia punctele de acasă. Iar când mai au în teren şi un tânăr-bătrân ca Pato, lipsit de orice fel de veleitate, ne dăm seama că grupa ar fi putut avea un clasament al tuturor posibilităţilor, cu toate patru echipele la cota trei puncte (ca în grupa F – Bilbao, Genk, Rapid Viena, Sassuolo). Din declaraţiile de după meci, s-a putut constata că steliştii se bazează pe dubla cu Zurich, din care îşi doresc cel puţin patru puncte. Mă frapează asemănarea cu o situaţie de acum trei ani, când Steaua juca în grupele Ligi Campionilor, era pe zero după două etape şi urma dubla cu Basel. Deci atunci se înfrunta cu primul loc în Elveţia, acum la fel, doar că e vorba de primul loc din liga secundă. Ce a urmat? Poate vă mai amintiţi, două rezultate de 1-1, goluri marcate de Tatu şi Piovaccari. Brazilianul a egalat pe final în meciul de acasă, italianul a deschis scorul în deplasare, dar norocul s-a întors şi elveţienii au înscris în minutele de prelungire. Astfel, planul de patru puncte a eşuat la mustaţă, iar Steaua a ratat şi locul trei, care asigura primăvară de Liga Europa. Azi, dezavantajul este că locul trei nu duce nicăieri, aşa că acele patru puncte ţintite cu Zurich ar putea să nu fie suficiente pentru calificare. Ca fapt divers, pentru a ne face o idee despre (lipsa de) continuitate, să spunem că, dintre actualii jucători, în lotul din 2013 figurau doar Adi Popa – titular şi atunci, Bourceanu şi Pintilii – plecaţi şi reveniţi între timp, plus Niţă şi Filip – primul devenit titular între timp, al doilea tot rezervă.