Sărbătoarea Sfântului Iov de la Poceaev

Scriu aceste rânduri întrucât la 28 octombrie în fiecare an îl sărbătorim pe Sfântul Iov de la Poceaev, care alături de Sfântul Amfilohie şi Sfântul Ioan Maximovici şi ale căror părticele din Sfintele lor moaşte se află în Bisericile noastre, sunt ocrotitorii Parohiei Ulma.

Bineînţeles că ocrotitori ai Parohiei noastre sunt în primul rând Sfântul Mare Mucenic Ioan Cel Nou de la Suceava, ale căror Sfinte Moaşte le avem în fiecare Biserică din Arhiepiscopia noastră, în Sfântul Antimis, fără de care nu putem săvârşi Sfânta Liturghie. Sfântul Leontie de la Rădăuţi, Sfântul Voievod Ștefan Cel Mare, Sfântul Cuviosul Daniil Sihastrul, Sfânta Parasceva de la Iaşi, Sfântul Dimitrie cel Nou-cei mai aproape de noi - dar şi mulţi alţi sfinţi ştiuţi şi neştiuţi  din întreaga lume şi toţi sfinţii ai Bisericii noastre Ortodoxe, ne sunt ocrotitori pentru fiecare dintre noi.

Există o cântare frumoasă în slujbele Bisericii noastre: ”Doamne,de n-am avea pe Sfinţii Tăi rugători şi bunătatea Ta milostivindu-se spre noi,cum am îndrăzni Mântuitorule a te lăuda pe Tine, pe care bine-Te-cuvintează neîncetat îngerii şi odorul inimii lor, iartă sufletele noastre”.

Deci sfinţii sunt” casnicii lui Dumnezeu”, împreună - rugători cu noi către Dumnezeu şi sunt modele de urmat, pentru a ajunge, asemenea lor, la desăvârşire. Omul a fost creat, conform Sfintei Scripturi, după chipul lui Dumnezeu şi trebuie să ajungă la asemănarea cu Dumnezeu. Sfintele moaşte ale sfinţilor sunt „templu al Duhului Sfânt” şi cei credincioşi sunt conştienţi de lucrarea nevăzută, dar simţită în sufletele lor, prin puterea credinţei şi a rugăciunii. Scopul cinstirii sfinţilor este de a lăuda pe Dumnezeu prin ei, după mărturia Sfintei Scripturi care ne îndeamnă la aceasta zicând: ”Lăudaţi pe Dumnezeu întru Sfinţii Lui” (Psalmi 150.1). Aşadar noi cinstim pe sfinţi şi aducem laudă lui Dumnezeu, căci „sfinţii vor judeca lumea” (I Corinteni 6.2).

Despre viaţa Sfântului Iov

Unul dintre sfinţii preaslăviţi de Dumnezeu este Sfântul Iov de la Poceaev (1551-1651), care alături de Sfântul Amfilohie (1897-1971) a vieţuit într-una dintre cele mai mari Lavre ale Ucrainei de astăzi, cea a Maicii Domnului de la Poceaev. Aici se află sfintele lor moaşte, Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului - ”Ce face să răsară soarele” şi urma Maicii Domnului din care izvorăşte apă sfinţită.

Sfântul Iov, egumenul de la Poceaev s-a născut în jurul anului 1551 în părţile Pocuţiei, în Galiţia, primind la botez numele de Ioan. La vârsta de 10 ani a mers ca frate la Mănăstirea Schimbarea la Faţă - Ugorniţki, iar la vârsta de 12 ani a fost tuns în monahism primind numele de Iov.

A petrecut tot timpul în rugăciune, ascultare, meditare, citirea cărţilor sfinte şi mai mult de atât, în deplină smerenie. La vârsta de treizeci de ani s-a învrednicit de harul preoţiei. În jurul anului 1580, la cererea Cneazului Constantin de Ostrog, Sfântul Iov a fost numit egumen al Mănăstirii Sfânta Cruce din apropierea oraşului Dubne şi la 37 km de oraşul Kremeneţ.

Cu siguranţă Sfântul Iov a avut legătură şi cu Sfântul Ierarh Petru Movilă, acesta fiind "Mitropolit al Kievului, Haliciului şi a toată Rusia”, un mare cărturar ce a ce a revoluţionat viaţa Bisericii Ortodoxe din acea vreme. Mitropolitul Petru Movilă s-a născut în Suceava în anul 1596 şi a trecut în Împărăţia lui Dumnezeu în 1647. Este fiul voievodului Simion Movilă al Țării Româneşti (1600-1602) care a fost şi domnitorul Moldovei între anii 1606-1607. Unchiul său era domnitorul Moldovei,  Ieremia Movilă, ce a domnit între anii 1595-1606 şi un frate de-al său era, în vremea aceea, Gheorghe Movilă, Mitropolitul Moldovei. În oraşul Kremeneţ mitropolitul Petru Movilă a ctitorit aici o frumoasa catedrală şi un aşezământ deosebit care se poate vedea şi astăzi. De aceea, fiind atât de apropiaţi ca distanţă, presupunem că aceşti doi sfinţi –Sfântul Cuvios Iov  şi Sfântul Ierarh Petru Movilă - s-au întâlnit atât pe pământ şi de asemeni în Împărăţia lui Dumnezeu.

 Sfântul Iov vreme de peste douăzeci de ani a păstorit mănăstirea, în perioada în care ortodoxia se confrunta cu persecuţii din partea catolicilor şi a greco-catolicilor. Aici s-a îngrijit prima oară de restabilirea vieţii de obşte din mănăstirea pe care o conducea, precum şi de tipărirea cărţilor sfinte. Faima de care se bucura în rândul mirenilor, l-a întristat pe egumenul Iov, care decide ca după douăzeci de ani de conducere a mănăstirii din Dubne să se izoleze în munţii Poceaevului, la mănăstirea Lavra Poceaev. Astfel, la începutul secolului al XVII-lea, Sfântul Iov s-a retras pe un deal de lângă Poceaev şi s-a aşezat într-o peşteră, nu departe de vechea Mănăstire a Adormirii Maicii Domnului, vestită pentru Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Poceaev (prăznuită vineri în Săptămâna Luminată, pe 23 iulie şi pe 8 septembrie). Pustnicul sfânt a fost îndrăgit imediat de monahii din mănăstire şi astfel, monahul Iov a fost ales egumenul lor. Aici, egumenul Iov ridică o biserică din piatră în locul celei de lemn existentă, s-a îngrijit de dobândirea de cele necesare traiului monahal, neuitând însă nici de viaţa duhovnicească, fiind un egumen bun şi blând cu fraţii.

Sfântul Iov a fost un înflăcărat apărător al credinţei ortodoxe împotriva persecuţiilor catolicilor. În urma „Unirii de la Brest” din anul 1596, creştinilor ortodocşi le-au fost încălcate drepturile, fiind prigoniţi, încercându-se prin forţă convertirea lor la catolicism. Mulţi ierarhi ortodocşi au devenit apostaţi, dar Sfântul Iov şi alti apărători ai ortodoxiei au copiat şi distribuit cărţi ortodoxe pentru întărirea creştinilor. Cneazul de Ostrog a fost cel responsabil cu tipărirea primei ediţii a Bibliei ortodoxe (1581).

Sfântul Iov a participat la Sinodul de la Kiev, în 1628, având un rol activ în apărarea ortodoxiei şi a poporului rus împotriva uniaţilor.

Uneori, sfântul stătea complet retras în peşteră timp de trei zile sau chiar o săptămână întreagă. Rugăciunea lui Iisus a curs neîncetat în inima sa blândă. Conform mărturiei lui Dositei, ucenicul şi biograful vieţii cuviosului, Sfântul Iov era luminat de o lumină cerească în timp ce se ruga. Pe 28 octombrie 1651, cu credinţa învierii, Sfântul Iov adoarme în Domnul, cunoscându-şi adormirea cu o săptămână înainte. Sfântul Iov a trăit peste 100 de ani pe pământ şi a condus Mănăstirea Poceaev mai mult de cincizeci de ani.

Descoperirea moaştelor Sfântului Iov a avut loc pe 28 august 1659. A doua descoperirea a moaştelor s-a întâmplat pe 28 august 1833.

PEȘTERA SFÂNTULUI  IOV

Sfântul Iov de la Poceaev a trăit  100 de ani, dintre care, în peştera sa, în pământ, el a petrecut 40 de ani. Se spune că Sfântul se ruga acolo împreună cu îngerii şi uneori din peştera sa ieşea o lumină intensă. Cu o săptămână înainte şi-a cunoscut  ziua trecerii la cele veşnice.

Trupul Sfântului Iov a stat in pământ  aproape 8 ani , fără a avea semne de descompunere. Chiar imediat după moartea sa au fost semnalate minuni. Ucenicul său, nevoitorul Dositei, s-a vindecat de o boală doar atingând hainele Sfântului Iov. Moaştele Sfântului Iov, aflate alături de racla de marmură a Sfântului Amfilohie, sunt depuse intr-o raclă de argint, dăruită mănăstirii de contesa Anna Orlova Cismenskaia. Acoperământul a fost confecţionat in Italia din marmură albă. În semn de recunoaştere pentru binefacerile Sfântului Iov, creştinii au adus aici mai multe candele.

În partea dreaptă, lângă moaştele acestuia, se vede intrarea în mica Peşteră a Sfântului Iov. Intrarea în peşteră este foarte strâmtă, fiind nevoie de mult curaj şi dibăcie pentru a putea intra în aceasta. Credincioşii intră aici cu mâinile întinse înainte printr-un coridor de formă cilindrică de aproximativ 3 metri lungime si cu un diametru de circa 50 de centimetri, după care, brusc, se coboară in panta abruptă aproape doi metri.

Intrarea se află situată pe un perete lateral, la aproximativ 50 de centimetri de podeaua peşterii celei mari in care se afla si racla cu Sfintele Moaşte ale Sfântului Iov. Deşi intrarea este atât de îngustă,oamenii pot intra în peşteră datorită credinţei lor.

 Cu toate că spaţiul nu permite mai intrarea mai multor persoane, un părinte povesteşte cum, în vremea războiului, în tainica peşteră a Sfântului Iov au încăput nu mai puţin de 40 de persoane. O, minune, mare este puterea rugăciunii, mare este puterea lui Dumnezeu!

Peştera e mică, nu încap în ea mai mult de 5 oameni. În peşteră se află o icoană şi o candelă. Mulţi credincioşi încearcă să intre în peşteră. Mulţi nu au curaj sau nu reuşesc, dar cei care o fac au marea bucurie de a fi trecut un prag fizic şi psihic foarte dificil şi de a fi trăit câteva momente unice de înălţare spirituală în locul în care s-a nevoit şi s-a rugat un sfânt. Aici se nevoia Sfântul Iov, în neîncetat post şi rugăciune. Ieşirea se face în mod ciudat, în sens invers, cu mâinile înainte şi, când ajungi la lumină, constaţi că ai trecut dintr-o lume în alta, exact ca la naştere (duhovnicească de astă dată).

RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL IOV DE LA POCEAEV                                                                                                                                                                                    

O, Preacuvioase Părinte Iov, al vieţii călugăreşti înţelepte învăţător, blândeţea şi înfrânarea, curăţia şi neprihănirea, iubirea de fraţi şi de săraci, răbdarea şi privegherea, din fragedă copilărie şi până la adânci bătrâneţe le-ai practicat, luptător zelos şi neînvins al credinţei ortodoxe, luminătorul părţilor noastre şi neînvins apărător al mănăstirii Poceavului. Caută cu ochi îndurători spre noi nevrednicii fiii tăi şi spre toată lumea această iubitoare de Dumnezeu, strânsă în faţa sfintelor tale moaşte şi cu osârdie închinându-li-se şi, mijlocind cere de la Atotputernicul Dumnezeu toate ce ne sunt de folos pentru viaţă şi cucernicie; pe bolnavi îi vindecă, pe cei slabi de înger îi încurajează, pe cei scârbiţi îi mângâie, pe cei asupriţi îi apără, pe cei neputincioşi îi întăreşte, pe cei zdrobiţi  îi ridică, tuturor toate, prin harul lui Dumnezeu dat ţie, dăruieşte-ne după nevoia şi trebuinţa fiecăruia, spre mântuirea sufletului şi sănătatea trupului.

Înalţă rugăciuni pentru multpătimitul nostru popor ca să se instaleze din nou pacea şi liniştea, evlavia şi bunăstarea; judecătorilor dreptate şi milă, conducătorilor înţelepciune şi pricepere, să se întărească în oamenii cei buni credincioşia, în cei răi frică şi cutremur, să înceteze a face răul şi să facă binele. Ca aici pe pământ, împărăţia lui Dumnezeu - Biserica, să crească şi să se înmulţească şi să se proslăvească în ea Dumnezeul cel minunat întru sfinţii Săi; căci Lui i se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preot paroh Costel Lucian CHIMIUC, Parohia Ulma - Suceava