De fapt ce este rugăciunea? Rugăciunea este o vorbire a omului cu Dumnezeu, cine se roagă vorbeste cu Dumnezeu, cu sfinţii, cu îngerii, cu Maica Domnului, de fapt, omul îşi înalţă mintea către Dumnezeu, pentru a se umple de bunătăţile divine. S-a făcut un concurs: Care este cel mai înalt om din lume, şi a câştigat cel ce a spus, că omul cel mai înalt este omul care prinde cerul cu mâinile sale în rugăciune şi aşa este! Care este cea mai mare faptă bună din lume ? Rugăciunea este fapta cea mai mare a lumii, căci ea este cauza tuturor bunătăţilor din lume. Sfinţii au ajuns sfinţi prin rugăciune, noi îi putem imita. Blaise Pascal spunea că, “Omul este cea mai mare fiinţă din lume, când? Când stă în genunchi şi se roagă Creatorului său, atunci întrece tot universul”.
Rugăciunea limbii, a gurii, a glasului, aceasta este treapta cea dintâi a rugăciunii. Aceasta este folositoare întru puţin, dacă va merge în sus spre cer, urcând şi celelalte trepte. Rugându-te mult te obişnuieşti cu rugăciunea şi începe să-ţi placă această rugăciune, simţi dulceaţa ei. Acesta este treapta cea mai de jos, dar fără de aceasta nu se poate urca pe a doua.
Rugăciunea minţii este rugăciunea pe care Sfinţii Părinţi o numesc rugăciune cu un picior, sau zbor cu o aripă, pasăre cu o aripă. Când eu zic: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!” zic cu limba, dar înţeleg şi cu mintea, deja aceasta rugăciune a trecut în faza a doua. Mintea mea se gândeşte la cele ce zice gura. Aceasta este o treaptă superioară celei dintâi, căci zice Apostolul Pavel: “Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea” ( I Corinteni 14, 15 ). “Dar, în Biserică vreau să grăiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăţ pe alţii decât zece mii de cuvinte în limbi”( I Corinteni 14, 19). Deci, Sfântul Pavel insistă pentru rugăciunea cu mintea, mintea când se roagă trebuie să fie la Dumnezeu, căci multe valuri o tulbură prin draci, atunci când se roagă.
(Părintele Cleopa)