Prinderea câinilor de pe străzi - poveste fără sfârșit

În fiecare zi, cel puţin un sucevean este muşcat de un câine vagabond. Pe lângă spaima trasă şi pericolul de a fi schilodiţi sau infectaţi cu rabie – unul din viruşii cu cea mai mare rată a mortalităţii, în întreaga lume, îngrijirea rănilor şi vaccinarea implică costuri destul de mari şi tratamente dureroase.

Aproape zilnic au loc accidente în care sunt implicaţi câinii care umblă liberi pe străzi. Unii mor pe loc, alţii ajung schilozi, suferă cu săptămânile, până se mai înzdrăvenesc şi se târâie în două sau trei picioare, în vreme ce alţii mor chinuiţi, roşi de viermi, chiar de sunt încă în viaţă.

De mai bine de 12 ani de zile, câinii de pe străzile Sucevei sunt consideraţi o problemă, an de an se vorbeşte de fel de fel de soluţii, se pornesc fel de fel de campanii, de prindere sau de sterilizare. Unele mai eficiente, altele mai puţin. Cert e că după atâta timp, nu s-a schimbat nimic. Cei care consideră câinii de pe străzi un pericol au toate motivele să fie nemulţumiţi, aşa cum sunt şi cei cărora le pasă de soarta acestor animale, care s-au dovedit a fi cel mai bun prieten al omului timp de mii de ani, pentru că locul lor nu este pe străzi, înfometaţi şi bolnavi, ci ca animale de companie sau cel mult într-un adăpost, unde să fie îngrijiţi.

Ieri, aleşii locali au ratat din nou ocazia de a se pune de acord în privinţa găsirii unei soluţii la această problemă.

Licitaţia de desemnare a unui operator privat, care să prindă contra cost câinii de pe străzi – soluţie considerată mai rapidă şi mai eficientă decât actualul serviciu de ecarisaj al primăriei, este deocamdată blocată, existând unele probleme de legalitate.

Soluţii ar mai fi, dar în lipsa unui consens între membrii unui Consiliu Local preocupat mai mult de orgoliile politice decât de problemele oraşului, gestionarea câinilor vagabonzi nu rămâne decât un subiect de campanie, de care se va vorbi mereu, din patru în patru ani, timp în care se speră că problema se va rezolva de la sine.