Cântările Ortodoxiei: Râvna lui Ilie

Cel ce a fost înger în trup, temeiul proorocilor, al doilea înainte-mergător al venirii lui Hristos, Ilie măritul, care a trimis de sus lui Elisei har, bolile goneşte şi pe cei leproşi curăţeşte; pentru aceasta şi celor ce-l cinstesc pe el le izvorăşte tămăduiri. (Troparul Sf. Ilie Tesviteanul)

Duminică, 20 iulie, îl prăznuim cu toţii pe Sfântul Mare Prooroc Ilie, un sfânt ce are un rol cu totul special în istoria mântuirii noastre. Este şi motivul pentru care, dintre personalităţile Vechiului Testament, în afară de Sfântul Ioan Botezătorul, este singurul care are sărbătoare „cu ţinere“ în calendar. Ca şi în cazul slujbelor închinate Sfântului Ioan Botezătorul, prăznuirea Sfântului Prooroc Ilie este o minunată împletire între profeţie şi împlinirea ei, între antetip şi tip, în fond, între Vechiul şi Noul Testament. Troparul închinat sfântului pe care-l prezentăm astăzi condensează „calităţile“ care l-au impus în conştiinţa Bisericii. El este „înger în trup“, fiindcă, deşi nu a avut o viaţă netrupească sau neomenească, „pe pământ ca un netrupesc a trăit (...) şi acum în ceruri fiind, cu cetele îngereşti petrece, de unde spre noi priveşte“ (din Canonul Utreniei). Este „temei al proorocilor“, fiindcă, prin felul cum L-a mărturisit pe Dumnezeul Cel viu, este „mai marele“ şi „podoaba“ tuturor proorocilor, însuşi cel mai mare dintre ei, Sfântul Ioan Botezătorul venind „cu Duhul şi puterea lui Ilie“ (Stihiră la Naşterea Sf. Ioan). Este „al doilea înainte-mergător al venirii lui Hristos“, aşa cum vesteşte Dumnezeu prin glasul Proorocului Maleahi: „Iată că Eu vă trimit pe Ilie proorocul, înainte de a veni ziua Domnului, cea mare şi înfricoşătoare“ (Maleahi 3, 23). Sfântul Ilie a lăsat urmaşului său, Elisei, nu numai cojocul, ci şi harul proorocesc, pe care acesta l-a dus mai departe, vindecând, ca şi înaintaşul său, toată boala şi toată neputinţa, prin rugăciunea lor izvorând tămăduiri. Despre Sfântul Ilie se poate scrie foarte mult, fiindcă personalitatea lui este deosebit de complexă. Fiecare sfânt însă are ceva prin care se distinge cumva de ceilalţi, în virtutea faptului că Dumnezeu împarte darurile şi ele se manifestă complementar. În ceea ce-l priveşte pe Sfântul Ilie, ceea ce-l distinge în mod deosebit este râvna sau zelul său. Dacă Avraam este credinciosul prin excelenţă, Ilie este zelosul ataşat faţă de Dumnezeu şi faţă de adevăr. Râvna sa i-a întărit permanent pe cei care s-au opus, de-a lungul timpului, minciunii şi falselor credinţe. Acum, în pragul prăznuirii sale, poate ne-ar folosi să ne hrănim mai mult din râvna sau zelul proorocului, răspunzând cum se cuvine îndemnului său, valabil pentru totdeauna: „Până când veţi şchiopăta de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmaţi Lui!“.  (III Regi 18, 21)

(Sursa: Ziarul Lumina)