Săptămâna Luminată

Prima Săptămână de după măritul praznic al Învierii Domnului nostru Iisus Hristos este cunoscută ca fiind Săptămâna Luminată, pentru că toate rânduielile liturgice sunt strâns legate de lumina, bucuria şi pacea adusă de minunata zi a Învierii.

Despre toate aceste slujbe şi rânduieli specifice ne vorbeşte în interviul ce urmează părintele lector dr. Marian Mihai, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti.

Părinte profesor, putem spune că toate sărbătorile din cursul anului sunt ancorate, se mişcă în jurul marelui praznic al Învierii?

Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos este cea mai mare sărbătoare creştină şi, de aceea, din punct de vedere calendaristic, această sărbătoare guvernează întocmirea întregului ciclu mobil de sărbători al anului liturgic.

Organizarea timpului liturgic are în vedere participarea tainică a fiecărei persoane la moartea şi Învierea lui Hristos. De aceea, prin toate rânduielile de cult, prin toate imnele liturgice, Biserica urmăreşte ca Persoana Mântuitorului să fie prezentă într-un chip tainic, real şi continuu în noi şi în tot timpul vieţii noastre. Întregul cult al Bisericii are un caracter pascal, căci Biserica serbează pe Domnul Hristos ca Împărat peste toată făptura, biruitor asupra păcatului şi morţii şi întemeietorul Bisericii creştine. Bucuria pascală vine după o vreme de luptă cu păcatul şi neputinţele noastre, după o perioadă de întristare şi pocăinţă trăită în vremea postului.

„Triodul plângerii“ s-a sfârşit şi urmează „Triodul bucuriei“; omul este chemat să prăznuiască, să se bucure, pentru că prin Învierea Mântuitorului i s-a dat şansa să devină nemuritor. Aşa după cum spunea părintele Constantin Galeriu, „menirea şi viitorul omului este Învierea - unica în stare să biruie răul, stricăciunea şi moartea. Astfel, ce preţ poate să aibă o viaţă care sfârşeşte în moarte? De aceea, darul său adevărat mântuitor este cel al Învierii“.

Prin ce se deosebesc slujbele bisericeşti din Săptămâna Luminată de cele din perioada Octoihului şi a Triodului? Care sunt particularităţile liturgice ale acestei săptămâni?

În Săptămâna Luminată care începe cu Sfânta şi Marea Duminică a Paştilor şi se sfârşeşte cu ziua de sâmbătă, rânduiala slujbelor bisericeşti se deosebeşte de cea a Octoihului şi de cea a Triodului prin mai multe particularităţi.

În toată săptămâna, la toate slujbele bisericeşti, preotul se îmbracă în toate veşmintele de la începutul slujbei. Binecuvântarea de început, atât la Vecernie, cât şi la Utrenie, este „Slavă Sfinte şi Celei de o fiinţă şi nedespărţitei Treimi...“, iar după aceasta se cântă troparul „Hristos a înviat din morţi...“ (de trei ori) şi stihurile Paştilor.

În timpul rostirii acestor stihuri, preotul cădeşte cele patru laturi ale sfintei mese şi întreg sfântul altar. În Săptămâna Luminată, în locul Ceasurilor, în locul Pavecerniţei şi al Miezonopticii se săvârşeşte o slujbă unică pentru toate aceste laude, numită „Rânduiala Ceasurilor Sfintelor Paşti“. Cântarea „Învierea lui Hristos“, de la Utrenie, se cântă de trei ori pentru bucuria şi însemnătatea marelui praznic al Învierii. În toate zilele din această săptămână se face otpustul special, care este acelaşi ca la slujba din noaptea Învierii. În Săptămâna Luminată nu se citeşte Psaltirea nici la Vecernie, nici la Utrenie, nici în rânduiala particulară a credincioşilor. În fiecare zi din această săptămână se schimbă glasul de rând, iar prochimenul ce se cântă la Vecerniile din această săptămână este special, fiecare zi având prochimenul său. Slujba sfinţilor de rând care vor cădea în zilele din Săptămâna Luminată nu se cântă, ci se mută în altă zi (de obicei la Pavecerniţa de vineri seara).

Uşile împărăteşti rămân deschise în toată Săptămâna Luminată

Slujbele sfinţilor mari se săvârşesc la timpul lor, în orice zi ar cădea, cu excepţia zilei din Sfânta Duminică a Paştilor, când se pun toate ale praznicului. Vineri, în Săptămâna Luminată, se obişnuieşte ca după otpustul Sfintei Liturghii să se săvârşească slujba sfinţirii celei mici a apei, după rânduiala care se arată în Penticostar. Ziua aceasta poartă denumirea de „Izvorul Tămăduirii“. Dacă este sărbătoarea unui sfânt mare în ziua Învierii, se amână pentru a doua zi (Lunea Luminată). De asemenea, uşile împărăteşti rămân deschise în toată Săptămâna Luminată.Liturghia din Duminica Paştilor a Sfântului Ioan Gură de Aur este obişnuită prin rânduială, dar cunoaşte câteva particularităţi specifice acestei perioade pascale. La sfârşitul ei se împarte „Paşti“, pâine sfinţită peste care s-a turnat vin curat şi care a fost stropită cu apă sfinţită. Mai apoi, slujba Vecerniei speciale se săvârşeşte în jurul prânzului şi, în unele zone, chiar la ora obişnuită a Vecerniei. La această Vecernie se obişnuieşte să se citească Sfânta Evanghelie în mai multe limbi, iar miruitul este înlocuit cu sărutarea Sfintei Evanghelii şi a Sfintei Cruci, ţinute de către preot lângă iconostas. În toate zilele Sfintelor Paşti, praznic ce ţine trei zile, rânduiala slujbei este ca aceea din Duminica Paştilor.

(Ciprian BÂRA)