Au învăţat medicina în Alexandria şi, pentru că tămăduiau mulţimea "fără onorariu", li se spunea "doctori tămăduitori fără arginţi". Ca nişte buni creştini, ei arătau bolnavilor că de multe ori boala este pedeapsă de la Dumnezeu pentru păcatele săvârşite. Mulţi dintre cei vindecaţi primeau sfânta învăţătură a Mântuitorului Hristos, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre.
În timpul împăratului Diocleţian (284-305), Sfântul Chir a fugit în Arabia şi s-a călugărit acolo. Dumnezeu l-a învrednicit cu darul săvârşirii minunilor, tămăduind bolile numai prin puterea cuvântului. Sfântul Ioan era din oraşul Edesa (Mesopotamia) creştin şi ofiţer în armata romană. Auzind de minunile săvârşite de Sfântul Chir, l-a căutat în Arabia şi a rămas cu el. Când Sfânta Muceniţă Atanasia împreună cu cele trei fiice ale ei au fost prinse, Sfinţii Chir şi Ioan au părăsit Arabia, au venit în oraşul Canope (lângă Alexandria) şi le-au încurajat în pătimire. Deşi Teoctista nu avea decât 15 ani, Teodotia 13 şi Eudoxia numai 11 ani, au primit cu bărbăţie cununa muceniciei. În acelaşi fel au primit moarte mucenicească şi Sfinţii Chir şi Ioan, plătind pentru faptul că le-au încurajat în pătimire pe Sfânta Muceniţă Atanasia şi fiicele ei. Creştinii, luând trupurile lor, le-au îngropat cu cinste în Biserica "Sfântul Apostol şi Evanghelist Marcu".
După mai mulţi ani, în timpul împăratului Teodosie cel Mic (408-450), Sfântul Chiril, patriarhul Alexandriei (412-444), primind poruncă dumnezeiască, a luat moaştele Sfinţilor Chir şi Ioan şi le-a dus în satul Menuthis de lângă Canope, aşezat chiar pe malul mării. Acolo se afla un templu în care era cinstită zeiţa Isis-Manuthis, considerată de păgâni ca tămăduitoare, ca şi zeul Esrapis din Canope al cărui templu fusese dărâmat în anul 391, în vremea patriarhului Teofil. Pentru a stopa înflorirea templului păgân, Teofil zidise chiar lângă el o biserică închinată Sfinţilor Evanghelişti. Patriarhul Chiril a pus în această biserică moaştele Sfinţilor Mucenici "doctori fără de arginţi" Chir şi Ioan. Astfel, cei care se închinau la idolul zeiţei Isis-Menuthis au părăsit cu timpul templul păgân care s-a ruinat şi au primit noua credinţă în Iisus Hristos, primind şi Sfântul Botez.
Sfinţii Mucenici Victorin, Victor, Nichifor, Claudiu, Diodor, Serapin şi Papia
Aceşti tineri au pătimit pentru Mântuitorul Iisus Hristos în oraşul Corint (Grecia), în timpul împăratului Deciu (249-251). Au răbdat cu bărbăţie supliciile la care au fost supuşi, mărturisind până în ultima clipă credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos.
(pr. Ciprian APETREI)