Sfântul Ierarh Nifon, sărbătorit duminică

Sfântul Ierarh Nifon s-a născut în Tesalonic din părinţi binecredincioşi şi a primit la botez numele Nicolae. După moartea tatălui, Nicolae a fost dat la învăţătura cărţilor sfinte. Fără ştirea dascălului şi a mamei sale, a urmat pe un monah învăţat, Iosif, cu care a ajuns la Epidar, unde a rămas alături de vestitul pustnic Antonie, care l-a tuns în călugărie, dându-i numele Nifon. După căderea Constantinopolului sub turci, în 1453, călugărul Nifon s-a dus la Sfântul Munte Athos, aşezându-se la Mănăstirea Pantelimon, apoi a pustnicit în peştera Krughi. A fost făcut schimnic la Mănăstirea Dionisiu. A fost ales mitropolit al Tesalonicului, iar după doi ani patriarh al Constantinopolului. Datorită uneltirilor unor clerici, Nifon a fost exilat la Mănăstirea Sozopoli. După doi ani a ocupat din nou scaunul de patriarh al Constantinopolului; însă după scurtă vreme, împăratul l-a exilat în Adrianopol. Domnitorul Ţării Româneşti Radu cel Mare (1496-1508) l-a adus pe Nifon în Ţara Românească, în anul 1504, pentru a conduce şi reorganiza Biserica. Ajungând la un conflict cu domnitorul, Nifon a blestemat pe domnitor şi s-a retras în Sfântul Munte Athos, la Mănăstirea Vatoped, apoi la Mănăstirea Dionisiu, unde a murit la 11 august 1508. Ajungând domnitor, Neagoe Basarab, care fusese fiu duhovnicesc al Sfântului Nifon, a trimis la Sfântul Munte Athos o delegaţie ca să aducă în Ţara Românească moaştele Sfântului Nifon „ca să curăţească greşeala Radului şi a altora, care făcuse rău sfinţiei sale“. Sicriul cu trupul Sfântului Nifon a fost aşezat deasupra mormântului lui Radu cel Mare. Apoi, moaştele Sfântului Nifon au fost aşezate într-un sicriu de argint poleit cu aur şi înfrumuseţat cu pietre scumpe şi înapoiate Mănăstirii Dionisiu. Călugării acestei mănăstiri au dăruit lui Neagoe Basarab capul şi o mână din moaştele sfântului, care au fost aşezate în mănăstirea zidită de Neagoe Basarab la Curtea de Argeş.