Parabola Fiului risipitor

Pentru a arăta oamenilor din timpul său dar şi tuturor celor care vor trece pe Pământ până la sfârşitul timpului, cine este Dumnezeu, Iisus spune parabola Fiului risipitor. Totodată prin această parabolă, Iisus, scoate în evidenţă dragostea pe care Dumnezeu, Tatăl ceresc, o poartă fiecăruia în parte. Fiecare om este fiul lui Dumnezeu. Iisus spune:

“Un om avea doi fii. Cel mai tânăr din ei îi zise tatălui: “Tată, dă-mi partea cuvenită din avere. El le împărţi atunci avutul pe din două. Şi după câteva zile fiul cel mai tânăr adună totul şi plecă în străinătate, într-o ţară îndepărtată, iar acolo risipi averea, ducând un trai dezmăţat.

După ce cheltuise totul, o foamete cumplită bântui acea ţară, iar el începu a duce lipsă. Atunci se duse şi se aciuă pe lângă un cetăţean din ţara aceea, care îl trimise la câmpurile sale să păzească porcii. Ar fi fost bucuros să-şi umple stomacul cu roşcovele ce le mâncau porcii, dar nimeni nu i le dădea. Venindu-şi atunci în fire, îşi zise: “Câţi zilieri ai tatălui meu au pâine cu prisosinţă, pe când eu pier aici de foame! Mă voi lua şi mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: “Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta; nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău. Tratează-mă ca pe unul din zilierii tăi”. Şi se luă şi se duse la tatăl său. Când încă se afla departe, tatăl său îl văzu şi se înduioşă; se duse în fugă şi se aruncă la gâtul lui şi-l sărută.

Atunci fiul îi zise: “Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta; nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău”. Dar tatăl le zise servitorilor săi: “Aduceţi repede costumul cel mai bun şi îmbrăcaţi-l; puneţi-i un inel în mână şi încălţăminte în picioare. Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l, să mâncăm şi să ne veselim, căci acest fiu al meu era mort şi a revenit la viaţă, era pierdut şi a fost regăsit”. Şi s-au pus pe petrecere.

Fiul cel mare al lui se afla la câmp. La întoarcere, cum se apropia de casă, auzi muzică şi jocuri. Chemă un servitor şi întrebă ce înseamnă acestea. El îi răspunse: “fratele tău s-a întors, iar tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrăşat, deoarece l-a recăpătat sănătos. Atunci el se mânie şi nu vru să intre. Dar tatăl său ieşi afară să-l înduplece. El însă îi răspunse tatălui: “Iată, de atâţia ani te servesc, fără să fi trecut vreodată peste porunca ta, şi tu odată nu mi-ai dat un ied, să petrec cu prietenii mei. Dar când soseşte acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu nişte desfrânate, tu i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat! Atunci tatăl îi zise: “Copile, tu mereu eşti cu mine, şi tot ce am îţi aparţine. Dar trebuia să ne veselim şi să ne bucurăm, căci acest frate al tău era mort şi a revenit la viaţă, era pierdut şi a fost regăsit” (Luca 15, 11 – 32).