Familia creştină trebuie apărată şi ajutată

În societatea secularizată de azi, aflată în criză economică şi financiară, dar mai ales spirituală, în care familia creştină se confruntă cu grave probleme de ordin economic şi moral, social şi spiritual, apărarea, promovarea şi consolidarea instituţiei sacre a familiei pe temelia valorilor evanghelice netrecătoare, pe bunătate şi responsabilitate, pe demnitate şi solidaritate trebuie să fie o preocupare permanentă a Bisericii în lucrarea ei socială şi misionară.

Societatea contemporană, chinuită de egoism şi indiferenţă, devine adesea „o aglomeraţie de monade închise“, fără comuniune de iubire reală şi solidară între oameni. Într-un spaţiu al profitului necondiţionat, definit prin transformarea fiinţelor umane în obiecte sau în cifre cu semnificaţii economice şi profitabile, copiii devin adesea simple obiecte şi ţinte vulnerabile sau total ignoraţi.

Pentru a preveni astfel de răni deschise în viaţa familiei, oamenii trebuie să înveţe să îi respecte pe copii şi să îi înţeleagă. Mântuitorul Iisus Hristos i-a primit cu dragostepe copii şi pe tineri şi i-a ascultat cu seriozitate. Aceste două coordonate trebuie să caracterizeze relaţiile autentice şi necesare, desconsiderate, astăzi, sub pretextul afirmării libertăţii individualiste a omului contemporan. Instabilitatea familială, divorţul, violenţa, diminuarea fidelităţii conjugale, dispreţul faţă de valorile tradiţionale au condus la traumele actuale suferite de cei lipsiţi de apărare, drame ignorate sau considerate simple informaţii oferite de mass-media. Deşi Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copiilor menţionează „principiul interesului superior al copilului“ (art. 2 (2)), exploatarea, părăsirea, răpirea sau uciderea copiilor reprezintă păcate săvârşite, în continuare, la adăpostul indiferentismului, al consumismului şi al profitului material, trăsături definitorii ale societăţii contemporane secularizate şi consumiste.

Biserica trebuie să coopereze cu familia şi şcoala în educaţia copiilor şi tinerilor

Alături de părinţii trupeşti ai copiilor, slujitorii Sfintelor Altare, ca părinţi sufleteşti, sunt datori să îi ocrotească pe copii, pe cei mai mici fii ai Bisericii, prin iubire părintească, prin sfat bun, prin îndemn la viaţă spirituală şi prin programe pastorale pentru copii şi pentru părinţii lor. Părinţii copiilor trebuie să redescopere, împreună cu slujitorii Bisericii, grija pentru copii, puterea rugăciunii curate şi ajutorarea spirituală şi materială a copiilor, importanţa educaţiei creştine şi frumuseţea iubirii părinteşti, daruri necesare cinstirii altarului sfânt al familiei, binecuvântat de Dumnezeu şi aşezat la temelia vieţii umane.

În faţa provocărilor din societatea de azi, Biserica nu poate să rămână indiferentă, pentru că misiunea ei constă tocmai în vestirea Evangheliei iubirii lui Hristos pentru lume şi a modului de vieţuire în conformitate cu aceasta.

Astfel, prin demersul educaţional-formativ din cadrul orelor de religie, Biserica vine în ajutorul elevilor promovând cunoaşterea lui Dumnezeu - Creatorul cerului şi al pământului, a omului creat după chipul lui Dumnezeu, a universului ca dar al lui Dumnezeu, a valorilor moralei creştine, precum: prietenia, dragostea, pacea, dreptatea, reconcilierea, responsabilitatea, solidaritatea şi cooperarea între semeni, ca principii de bază ale credinţei şi vieţii creştine. Educaţia religioasă, realizată prin intermediul lucrării Bisericii în şcoală, reprezintă o şansă, care se oferă fiecărui elev, de cunoaştere a Cuvântului lui Dumnezeu, ca izvor de lumină pentru viaţa omului dornic de iubire şi fericire eternă.

Proiectul „Hristos împărtăşit copiilor“

În complementaritate cu sistemul educaţional religios desfăşurat în şcoală, Biserica Ortodoxă Română a implementat, începând cu anul 2006, un program intitulat „Hristos împărtăşit copiilor“. Programul se adresează tuturor copiilor şi tinerilor cu vârste cuprinse între 6 şi 17 ani cu speranţa constantă de a deschide mintea şi sufletul acestora spre valorile credinţei creştine.

Proiectul „Hristos împărtăşit copiilor“ a rodit nu numai prin rezultatele frumoase obţinute la nivel naţional, ci şi prin generarea altor programe educaţionale, ca de pildă, „Alege şcoala!“ şi „Copilul învaţă iubirea lui Hristos“, prin care copiii învaţă cât de necesară este educaţia intelectuală, dar şi cea spiritual-filantropică, de ajutorare a semenilor aflaţi în dificultate.

Omul contemporan, prins în mreaja unei societăţi materialist-consumiste, a profitului imediat, se grăbeşte şi caută să simplifice ori să reducă fericirea la câştigul material şi la existenţa biologică terestră, uitând de bogăţia sufletească a virtuţilor ca iubire de Dumnezeu, de adevăr, de dreptate, de sfinţenie şi de viaţă veşnică. De aceea, trebuie să înţelegem că educaţia creştină a copiilor, pe lângă formarea caracterelor umane în spiritul credinţei creştine, are drept scop să formeze nu doar cetăţeni ai patriei pământeşti, ci şi cetăţeni ai Împărăţiei cerurilor, ai comuniunii de iubire veşnică divino-umană. Astfel, cateheza creştină trebuie să-i înveţe pe copii să cultive valori profund umane şi sfinte, care nu se limitează la materie, profit imediat şi viaţă biologică terestră, ci evidenţiază pe om ca fiinţă capabilă de iubire eternă, în lumina şi fericirea Preasfintei Treimi.

În Biserică învăţăm de la Sfinţii Părinţi că educaţia tinerilor şi a copiilor este o artă, şi nu una întâmplătoare, ci ea este cea mai însemnată dintre arte. Astfel, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: Nu există nici o altă artă mai mare decât aceasta... căci ce este egal cu faptul de a armoniza sufletul şi de a forma gândirea tânărului? („Despre slava deşartă şi cum trebuie părinţii să-şi crească copiii“).

Pe lângă educaţia copiilor şi a tinerilor, grija părintească pentru aceştia se arată şi în grija pentru sănătatea lor fizică şi duhovnicească. În acest sens, mai ales copiii săraci trebuie ajutaţi de parohie şi de programele social-filantropice ale Bisericii, pentru a simţi iubirea lui Hristos pentru ei.

Casele pentru copii orfani, centrele de zi pentru copii ale Bisericii au ca lumină călăuzitoare iubirea milostivă a lui Hristos arătată faţă de copii şi tineri, aşa cum a arătat-o faţă de fiica bolnavă a femeii cananeence, văzând credinţa tare a mamei, izvorâtă din iubirea ei îndurerată.

Să ne rugăm Bunului Dumnezeu, Părintele luminilor, să dăruiască părinţilor, copiilor şi tuturor celor ce ajută familiile care nasc şi cresc copiii în credinţă şi viaţă sfântă, în iubirea faţă de Dumnezeu şi de aproapele, „toată darea cea bună şi tot darul cel desăvârşit“ (cf. Iacob 1, 17), pace şi sănătate, bucurie şi ajutor pe calea credinţei luminate şi a faptelor bune, spre slava Preasfintei Treimi, bucuria familiei, binele Bisericii şi al societăţii. Amin.

(† DANIEL Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române)