Duminica Vameşului şi Fariseului

Nu fără rost s-a rânduit de Biserică Evanghelia Vameşului şi Fariseului duminica aceasta, cu care se începe şi Triodul, adică perioada Postului Mare, care este cel mai potrivit timp de pocăinţă de peste an. Căci precum îngerii au căzut din cer şi primii oameni au căzut din rai din cauza mândriei, tot aşa neamul omenesc a fost mântuit şi ridicat la cinstea cea dintâi în Împărăţia cerurilor prin smerenia întrupării Fiului lui Dumnezeu şi a morţii Lui pe Cruce.
Şi dacă mândria a făcut pe îngerii neascultători diavoli şi pe primii oameni care erau nemuritori în rai i-a făcut muritori pe pământ, înţelegem că precum căderea şi moartea noastră a venit prin mândrie, tot aşa pocăinţa, mântuirea şi nemurirea noastră începe întâi prin smerenie. De aceea s-au şi rânduit de Sfinţii Părinţi trei Duminici pregătitoare înainte de începerea Sfântului şi marelui Post al Paştilor. Prima Duminică, cea de astăzi, care ne pregăteşte pentru post, este tocmai aceasta numită "a Vameşului şi a Fariseului", ca să ne amintească de moartea noastră prin mândrie şi de învierea noastră prin smerenie.

Celelalte duminici ale Triodului

A doua Duminică pregătitoare este numită "a Fiului Risipitor". Aceasta ne îndeamnă la pocăinţă. A treia Duminică pregătitoare pentru Sfântul şi Marele Post este numită "a Înfricoşatei judecăţi", când se lasă sec de carne. Aceasta ne aminteşte de sfârşitul lumii şi de Judecata de apoi, când fiecare va lua plată după faptele sale. Ultima Duminică cu care începe Postul Mare se numeşte "a izgonirii lui Adam din rai". Ea are scopul de a ne reaminti de păcatul strămoşilor noştri, care au fost alungaţi din rai din cauza mândriei şi lăcomiei, pentru a ne îndemna la rugăciune şi la post cu toată stăruinţa şi evlavia.

Pregătire pentru începerea Marelui Post

Iată dar că, începând din duminica aceasta, a vameşului şi a fariseului, ne pregătim pentru începerea Marelui Post al Sfintelor Paşti. Începutul pocăinţei şi al postului îl facem prin rugăciunea unită cu smerenie, dacă vom urma vameşului. De aceea, fraţii mei, ştiind că mândria a creat iadul şi a aruncat pe îngerii căzuţi şi pe oamenii nepocăiţi în adâncul gheenei, suntem datori să punem de astăzi început bun de pocăinţă şi să urmăm vameşului pocăit, iar nu fariseului mândru.
Mare păcat este mândria, fraţilor. Ea se arată şi în vorbire şi în îmbrăcăminte luxoasă, şi în mânie, care este fiica mândriei, şi în lenevire la biserică şi în amânarea pocăinţei şi în spovedanie nesinceră, că cel mândru nu vrea să-şi mărturisească preotului păcatele mari, nici nu se căieşte pentru ele din cauza slavei deşarte care îl stăpâneşte. Mai cumplită este mândria minţii, când omul se crede mai capabil, mai bun decât alţii. Cea mai grea este, însă mândria sufletului, când omul se socoteşte mai învăţat, mai talentat, mai corect şi mai plăcut înaintea lui Dumnezeu decât mulţi şi chiar decât toţi oamenii.

Să fugim de cumplitul păcat al mândriei

Asemenea creştini stăpâniţi de duhul mândriei, sînt lăsaţi de Dumnezeu să cadă în desfrânare şi în alte păcate grele, ca să se smerească. Alţii, însă cad în păcate şi mai grele. Unii, din mândrie diabolică, nu mai cred în Dumnezeu. Alţii, hulesc şi batjocoresc Sfânta Scriptură, Biserica, Crucea, icoanele, sfintele slujbe şi pe sfinţii slujitori. Iar alţii, tot din mândrie, se rup de Biserică, nu vor să mai asculte de preoţi şi se duc la tot felul de secte, căci mândria este izvorul tuturor sectelor.
Fraţii mei, să fugim de cumplitul păcat al mândriei, care a aruncat o parte din îngeri în iad şi a scos pe primii oameni din rai. Să fugim de mândria diabolică care a umplut pământul de secte, de oameni necredincioşi, răzvrătiţi şi răi, şi iadul de suflete condamnate la osândă veşnică. În locul mândriei să alegem smerenia lui Hristos, smerenia vameşului, smerenia sfinţilor, lepădând orice cuget de slavă deşartă, de laudă personală şi de îngâmfare.

Smerenia este cel mai bun leac pentru creştinii de astăzi

Smerenia este cel mai bun leac pentru creştinii de astăzi, pentru mântuirea noastră. Vom putea scăpa de mândrie prin mai multă rugăciune, ajutată de post, prin citirea cărţilor sfinte şi prin deasă spovedanie la duhovnici iscusiţi.
Postul Mare este cale bună de nevoinţă, de smerenie, de pocăinţă şi împăcare cu Dumnezeu. Să ne pregătim pentru a-l străbate cu folos şi cu bucurie, şi să-L rugăm pe Bunul nostru Mântuitor să ne scape de păcatul cel greu al mândriei şi să ne îmbrace în veşmântul cel dumnezeiesc al smereniei, al rugăciunii curate şi al iubirii, care ne asigură tuturor mântuirea sufletelor. Amin.

(Părintele Cleopa)